Camelia Ștefan, kinetoterapeut, explică faptul că reflexele arhaice sau neonatale, cum este reflexul suptului, se formează încă din viața intrauterină și stau la baza dezvoltării motorii a bebelușului, fiind esențiale pentru adaptarea și supraviețuirea acestuia după naștere.
"Reflexele arhaice, le mai spunem noi „instincte” în limbaj popular, sau „reflexe neonatale” în termeni de specialitate, sunt acele mișcări involuntare care ne dau măsura dezvoltării centrilor subcorticali ai copilașului, încă din prima oră după naștere. De la ele pornește, de fapt, dezvoltarea și viața comportamentală motorie a bebelușului, de la aceste reflexe și modul cum se prezintă ele în primele ore sau zile după naștere.
Cel mai elocvent este reflexul suptului, cu care ne naștem. Pentru că aceste reflexe, trebuie să spunem, se formează din burtică. Bineînțeles, când avem de-a face cu fătul în burtică. De exemplu, acest reflex se formează din săptămâna a 32-a de sarcină. Se manifestă, se vede ecografic, din săptămâna a 32-a până la săptămâna a 36-a de sarcină.
Reflexul suptului este vizibil în mod serios și își dă măsura dezvoltării lui evidente la naștere, atunci când medicul neonatolog îl evaluează inițial și când se așează copilul prima oară la sân. Este unul dintre cele mai importante reflexe.
Aceste reflexe au o perioadă de manifestare, majoritatea până la 3-4 luni, unele până la 6 luni, iar cele mai multe dintre ele se sting până la vârsta de un an.
Până la vârsta de un an, dar maturizarea sistemului nervos central se realizează până la vârsta de 2 ani. Deci mai e de lucru la ele. Dacă unul dintre reflexe sau mai multe persistă după vârsta de un an, nu este un motiv de îngrijorare decât dacă punem acea persistență într-un context clinic mai larg.
Nu trebuie să evaluăm aceste reflexe simplu, cu minus și plus, instalat-neinstalat, perceptibil-neperceptibil sau exagerat, și să tragem concluzii asupra evoluției bebelușului. Deși cartea așa ne arată, în practica curentă ele se evaluează numai puse într-un context clinic al bebelușului, alăturând evaluarea reflexelor arhaice tabloului clinic și motor. Un reflex se evaluează întotdeauna în raport cu celălalt.
Ziceam de reflexul suptului, dar avem aproximativ 20 de reflexe, dintre care 12-13 mai importante. Un alt reflex ar fi reflexul pasului sau al mersului.
Dacă susținem bebelușul de sub axilă și îl așezăm cu piciorușele pe un plan, apoi îl înclinăm ușor înainte, vom observa că bebelușul începe să pășească. Și spunem „wow, merge!”. Nu, acest reflex se va stinge, și este normal să se stingă, atunci când se vor instala alte reacții posturale, labirintice, în corpșorul lui.
Un alt reflex, că mă întrebai, este reflexul punctelor cardinale.
Să facem o paranteză foarte importantă, de ce ne-a dat Doamne-Doamne sau natura aceste reflexe? Pentru a supraviețui, pentru a căuta instinctiv și a găsi hrana, respectiv sânul și pentru a ne adapta mediului. De fapt, măsura în care sunt instalate reflexele, se dezvoltă și se inhibă ulterior ne spune lucruri importante despre capacitatea acelui organism, acelui corpșor, de a se adapta la mediu.
Apropo de supt și de guriță, un alt reflex de la nivel bucal al copilașului este reflexul punctelor cardinale. Medicul, evaluatorul, atinge perioral gurița, obrăjorul, deasupra buzei, și observă că bebelușul deschide gurița căutând ceva. De regulă, imediat după ce caută, găsește sau nu găsește, reflexul se transformă în supt.
Căutând mâncarea, acesta este reflexul care îl ajută pe bebe să găsească sânul, chiar și seara târziu, când mami este adormită.
Un alt reflex este reflexul manobucal. Este un reflex care ne indică faptul că bebelușul își caută hrana. Evaluatorul pune o presiune ușoară, blândă, în ambele palme ale nou-născutului. Nu numai că strânge mâna, dar deschide și gurița. Este ca o informare: „Mamii e aici, sursa de hrană e aici.” Deschide gurița pentru că urmează să fie instalat la sân. De unde simte asta? Instinctiv, prin reflex arhaic.
Un alt reflex este reflexul de târâre. Așezi bebelușul, chiar dacă are doar câteva zile de viață, pe burtică, și vei vedea că acesta ridică ușor pelvisul, flectează un picioruș, face cu căpșorul stânga-dreapta, chiar dacă ezitant. Este un reflex de supraviețuire și de adaptare posturală, care nu îi permite copilașului să se sufoce", a explicat Camelia Ștefan, kinetoterapeut.