"Inclusiv în nașterea naturală, dar și în nașterea prin cezariană, pot să apară complicații. Din păcate, mămicile nu înțeleg acest lucru. Ele, la fel ca restul familiei, și pe bună dreptate, se gândesc doar la momentul fericit în care își țin copilul în brațe și apoi pleacă acasă cu el. Însă, pot apărea complicații, iar cea mai frecventă este atonia, relaxarea uterului după naștere. Aceasta se poate întâmpla și în timpul nașterii.
Uterul, în loc să se contracte și să strângă vasele de sânge care au hrănit placenta și bebelușul, rămâne flasc, moale, iar prin aceste vase se pierde sânge, uneori în cantitate mare. Când pacienta a născut natural, acțiunea noastră asupra uterului este mai limitată față de cezariană. Avem medicamente pentru a contracta uterul, însă uneori el nu răspunde la tratament. În aceste cazuri, masăm uterul, administrăm medicația necesară, dar nu putem face altceva pe cale vaginală. Aspirăm sângele acumulat, pentru că, cu cât este mai mult sânge în uter, cu atât acesta se relaxează mai tare.
Dacă aceste metode nu funcționează, trebuie să intervenim chirurgical, pentru că pe cale vaginală nu mai există soluții. Cu cât intervenim mai repede, cu atât avem șanse mai mari să salvăm uterul.
De exemplu, după scoaterea unei placente la cezariană, dacă observăm că este aderentă, din patul placentar va apărea sângerare. În afară de medicamente, folosim manevre chirurgicale, trecem fire prin uter în zona în care a fost inserată placenta și strângem vasele de sânge, pentru a opri hemoragia. Există multe tehnici prin care încercăm să salvăm uterul.
Din fericire, acum se insistă mult mai mult decât în trecut pe păstrarea uterului, respectând dorința femeii de a se simți întreagă. Mai ales în cazul primelor sarcini, la femeile tinere, facem tot posibilul să păstrăm uterul. Dar, uneori, în ciuda tuturor eforturilor, nu reușim și suntem nevoiți să îl îndepărtăm", a explicat Dr. Ingrid Gheorghe, medic primar Obstetrică-ginecologie.