"Cercetarea mea, în linii mari, vorbește despre contactul lingvistic. Există o teorie în literatura de specialitate care spune că limbile aflate în contact au tendința de a simplifica alternativele. Este o teorie general valabilă și acceptată între academicieni.
Atunci când există alternative, de exemplu în spaniolă, unde avem două verbe pentru a exprima „a fi” "ser și estar", studiile arată că vorbitorii de spaniolă aflați în contact cu limba engleză în America tind să simplifice aceste alternative, reducându-le către unul dintre ele.
În cazul limbii romani, însă, a avut loc o așa-numită complexificare a limbii, fenomen care contrazice, cumva, această teorie general valabilă a limbilor în contact. Acest proces l-am documentat eu. Doctoratul l-am făcut în Franța, iar fenomenul l-am studiat în Mexic. Am colectat datele acolo, iar analiza și interpretarea am realizat-o în cadrul programului doctoral de la Sorbona.
Acolo am întâlnit romi căldărari. Ocupația lor era o conversie profesională, pentru că meșteșugul gătitului de oale și obiecte din cupru nu mai era la fel de cerut. Astfel, au devenit așa-ziși geambași: Se ocupau de mașini. Cumpărau mașini, le reparau și le vindeau. Am fost surprins să văd că niciunul dintre ei nu avea studii în domeniu, dar se pricepeau foarte bine la mecanică și chiar la tinichigerie și vopsitorie", a explicat Lector univ. dr. Cristian Pădure, de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine.