Lector univ. dr. Cristian Pădure, de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, spune că meseria de argintar i-a ajutat pe romi să reziste în comunism, când prelucrarea aurului era interzisă, iar oamenii apelau la ei pentru bijuterii.
"Am crescut într-o familie care și-a câștigat existența exclusiv din comercializarea bijuteriilor făcute de tatăl meu. Și din argint, și din aur, dar și din alte materiale neprețioase, să zic așa.
Sunt diverse meserii și eu am avut norocul de a mă naște într-o familie de romii argintari. Știu la nivel teoretic, știu această meserie, pentru că e oarecum o învățare pasivă. Însă nu mi-am câștigat existența practicând această meserie. Și din păcate este o meserie pe care de dispariție.
În sensul că odată cu industrializarea, dacă doriți, odată cu așa zisele obiecte făcute în sistem intensiv, în serie, lucrul manual este din ce în ce mai puțin căutat. Deși sunt locuri unde e foarte apreciat.
În comunism, romii argintari o duceau destul de bine. Chiar discutam cu cineva, la un moment dat, despre această formă de rezistență a societății românești, dar și a romilor, prin această meserie. De exemplu, știm că era interzisă prelucrarea de aur și purtarea obiectelor din aur.
Accesul la obiecte din aur era limitat, iar societatea românească apela la meșteșugarii romi argintari, care făceau verighete și alte obiecte de podoabă.
Era, de fapt, o formă de rezistență la un sistem care, oricum, era opresor din punctul ăsta de vedere", a explicat Lector univ. dr. Cristian Pădure, de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine.