Dr. Ghizela Kanalas, medic primar de psihiatrie pediatrică, atrage atenția că tot mai mulți copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate se confruntă cu probleme serioase de integrare și chiar cu tulburări emoționale, de la anxietate și dificultăți școlare până la depresii severe sau tentative suicidare.
"Pentru mine este un subiect sensibil, pentru că am lucrat pe această problemă timp de trei ani de zile. La început am abordat copiii care rămâneau în țară, ai căror părinți erau plecați în străinătate, pentru că m-am confruntat zilnic cu problemele pe care le ridicau acești copii în familie, rămânând cu bunicii sau cu alți tutori, mai puțin legali. De ce? Pentru că asistența noastră socială, îmi pare rău să spun asta, nu se ridică la nivelul la care ar trebui să fie. Deși legislația este în vigoare și prevede anumite lucruri pentru ca copilul român să fie protejat atunci când părintele pleacă dincolo, în foarte multe cazuri legea nu se aplică.
Astfel, copiii rămân în grijă bunicilor, a rudelor de gradul întâi sau chiar a unor persoane străine. Bineînțeles, din punct de vedere legal, nu pot fi reprezentați la nivelul instituțiilor statului, fie că vorbim de partea medicală, fie de cea educațională. Practic, proiectele pe care le-am desfășurat au pornit de aici și apoi le-am extins și la copiii care s-au întors.
În perioada pandemiei, mulți părinți s-au întors în România din cauza restricțiilor severe din Europa. Din păcate, acești copii nu erau pregătiți nici pentru mediul cultural, nici pentru mediul educațional din România. Ultima parte a muncii mele s-a îndreptat către copiii din diaspora.
Pornind de la cei care s-au întors împreună cu familiile, am încercat, alături de colegii din proiecte, să identificăm problemele sau avantajele de care ar putea beneficia copiii aflați în străinătate, cu sprijinul statului român. Din punct de vedere psihologic, copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate se integrează greu în mediu, mai ales dacă rămân în grija bunicilor vârstnici sau dacă perioadele de absență ale părinților sunt lungi, cu contact fizic redus. Aceasta are efecte negative asupra dezvoltării lor, de la vârste fragede până la adolescență.
Intervin atât patologii grave, precum depresia la adolescenți cu tentative suicidare, dar și alte probleme pe care adulții sau profesorii le trec uneori cu vederea. Pe un fond anxios, copilul poate să dezvolte dificultăți de integrare socială, școlară și de adaptare în diverse medii. Am întâlnit și situații în care părinții plecați au dezvoltat probleme comportamentale, inclusiv consum de substanțe psihoactive.
În diaspora, integrarea copiilor depinde foarte mult de momentul în care au ajuns acolo. Dacă s-au născut în străinătate și au crescut acolo de la 2 ani, adaptarea lor la mediul educațional și cultural al țării gazdă este bună. Sunt obișnuiți cu limba, prietenii, școala și cultura zilnică.
Familiile se împart în două categorii: cele care rămân legate de România, cultivând limba și valorile românești în familie, și cele care, urmărind interesul copilului, renunță la limba română dacă acesta nu se integrează în țara gazdă. Astfel apare o depărtare de valorile românești, fenomen tot mai frecvent la noile generații.
Legătura cu România este menținută mai ales prin bunici, care merg în vizită. Însă copiii au prieteni în străinătate, iar când vin aici le este greu, pentru că nu cunosc limba decât la nivel de bază și nu se pot integra ușor într-un grup de copii sau chiar alături de bunici. Am cazuri în care copiii preferă să stea pe telefon și să vorbească cu prietenii lor din afară.
Este o situație greu de gestionat. Nu poți să le impui copiilor din străinătate să mențină neapărat valorile românești, decât dacă familia este cea care perpetuează această identitate", a explicat Dr. Ghizela Kanalas.