Sociologul Adrian Nicolae Furtună spune că, deși dezrobirea romilor din 1856 a fost un moment crucial prin care Țările Române au intrat în Europa civilizată, memoria publică a ignorat acest eveniment.
În afară de câteva comemorări interbelice, decenii întregi, mai ales în perioada comunistă, istoria sclaviei romilor a fost ștearsă sau trecută sub tăcere.
"În timpul sclaviei, termenul „țigan” însemna același lucru cu termenul de „rob”. În documentele de vânzare-cumpărare ale sclavilor romi, termenul este asimilat celui de rob. Documentul spune, de exemplu: „Am vândut un țigan unei alte persoane.”
Asta pe de o parte. Pe de altă parte, de la dezrobire și până în prezent nu au existat politici ale memoriei. Dezrobirea, la jumătatea secolului XIX – ultima lege de dezrobire fiind adoptată în 1856 – a fost un mare eveniment social. De ce? Pentru că țările române intrau, practic, în Europa civilizată prin această reformă.
Astăzi nu suntem conștienți de faptul că abolirea sclaviei a oferit țărilor române posibilitatea de a se adresa Franței și Marii Britanii pentru sprijinul formării statului național România. Sclavia era, într-adevăr, o pată neagră pe obrazul vremii. Însă după dezrobire nu au existat, la nivelul memoriei publice, evenimente care să comemoreze acest fapt.
Totuși, este interesant că în perioada interbelică romii au organizat cel puțin două evenimente de comemorare a dezrobirii. În perioada comunistă, însă, romii nu au fost recunoscuți ca naționalitate conlocuitoare, ceea ce a atras și nerecunoașterea istoriei lor. Astfel, au urmat cel puțin patru decenii de tăcere asupra acestei perioade", a explicat Sociologul Adrian Nicolae Furtună.