Cătălina Bogoi, președinta Asociației Marocano-Române de Parteneriat, a discutat despre experiențele și provocările vieții în Maroc în cadrul emisiunii "Tradiții românești în diaspora", moderată de Flaviu George Predescu pe DC News TV.
La începutul șederii sale în Maroc, Cătălina Bogoi a simțit un puternic sentiment de izolare.
"Să dau timpul înapoi, acum 12 ani, când am venit aici, în Maroc, aveam realmente sentimentul că sunt singura româncă care locuiește în această parte a lumii. Nu era deloc așa" a declarat ea.
Deși nu a dus lipsă de mâncărurile tradiționale sau anumite obiceiuri, îi lipsea profund esența românească.
"Îmi era foarte dor să vorbesc limba română, să o aud. Știu că dincolo de internet, care a facilitat extrem de mult instalarea mea departe de casă, însă, mi-era dor să interacționez în mod direct, să vorbesc și să aud românește vorbindu-se cu persoana din fața mea" a explicat ea.
Interacțiunea directă și umorul specific românesc erau elemente de care simțea cel mai mare dor.
Cătălina a subliniat importanța tradițiilor, în special cele legate de Paște, care îi lipseau cel mai mult.
"Îmi era dor de umorul românesc, mi-era dor, în primul rând, de experiența tradițiilor, care țin în mod special de Paște. Dacă aș putea să mă refer strict la un aspect ce ține de tradiție, îmi era doar de atmosfera Învierii, de tot ce este în România în jurul Paștelui" a spus ea.
Atmosfera sărbătorilor pascale din România, cu toate detaliile și tradițiile sale, reprezenta o parte esențială a identității și dorului ei.
Cătălina Bogoi a sintetizat dorul de casă prin prisma spiritului românesc, un sentiment constant și profund.
"În general, ca idee, un dor pe care îl simțeam zi de zi, nu doar într-o anumită perioadă a anului, era acest spirit românesc în esența lui" a concluzionat ea.
Dorul de acasă nu se limita la un anumit aspect cultural sau tradițional, ci era o combinație complexă de elemente care defineau identitatea românească.