Într-o discuție captivantă pe tema alăptării și maternității, medicul pediatru specialist și consultant în lactație, Ilinca Tranulis, subliniază importanța informației și a experienței practice în procesul de alăptare. Cu un procent majoritar de femei capabile să alăpteze, subliniază ea, diferența dintre acestea și cele care nu reușesc este adesea determinată de lipsa modelelor și experiențelor anterioare, precum și de intervențiile medicale în timpul nașterii. Ilinca Tranulis evidențiază astfel rolul crucial al informării și susținerii adecvate pentru ca fiecare mamă să poată beneficia de avantajele alăptării post-natale.
“Doamna Dr. și ce să facem, rămânem însărcinate și ce facem ca să ne asigurăm că putem să alăptăm post-natal?” a întrebat Loredana Iriciuc.
“În principiu, teoretic, toate femeile care reușesc să ducă o sarcină , să aibă o evoluție normală ar cam trebui să poată alăpta, dacă se îndeplinesc anumite condiții. Există un procent foarte mic de femei sub 2% care nu pot alăpta din motive medicale, dar restul 98% ar trebui să poată alăpta. Totuși, de unde diferența asta mare 98% până la 12,4%? Prima este, poate informarea. Până acum vreo două generații, mamele creșteau, locuiau într-o casă cu o familie extinsă, unde poate veneau, la o soră mai mare, la poate chiar la mama lor, la o mătușă. Vedeau copiii alăptați, vedeau cum se comportă, vedeau cum decurg lucrurile. Acum suntem izolați, mama și tata într-un apartament și atât. Generația anterioară a mamelor noastre este cea care s-a întors la serviciu la trei luni, deci cel mai probabil n-au prea alăptat și nu aveau experiență. Eu întreb de multe ori mamele, ai mai ținut un bebeluș în brațe până la al tău? Nu. Ai stat vreodată lângă vreo femeie care alăptează? Nu. Și atunci, deși instinctele le avem și copilul are toate instinctele. Avem și multe frici. Vedem în jur că multe prietene n-au alăptat, că toate dau lapte praf și atunci ne scade încrederea. Deci unu, încrederea și o oarecare practică măcar văzută practica asta a alăptării. Al 2-lea și poate extrem de important este faptul că sunt foarte multe nașteri prin operație cezariană, cumva programate. Adică nu când se declanșează nașterea mai devreme decât ar fi copilul pregătit și atunci netrecerea prin travaliu îngreunează debutul alăptării. Nu e imposibil, dar e ceva mai greu.” a explicat Ilinca Tranulis.