Tot mai des, rețelele sociale sunt invadate de imagini cu turiști care se apropie la doar câțiva metri de urși sălbatici, în încercarea de a obține selfie-ul perfect sau o filmare spectaculoasă. Atracția pentru aceste interacțiuni virale este însă periculoasă, atât pentru oameni, cât și pentru animale. Cristian-Remus Papp, expert în conservare al WWF România, avertizează că astfel de întâlniri nu sunt de luat în glumă.
„O astfel de interacțiune nu e o joacă, ci o situație cu risc major. Urșii sunt animale sălbatice și pot reacționa imprevizibil. Comportamentul lor e influențat de stres, de foame și de apropierea prea mare a omului”, explică Papp în cadrul emisiunii DC Anima, realizată de Tudor-Tim Ionescu, difuzată duminică, de la ora 13.00, pe Facebook și YouTube, pe platformele DC News și DC News TV.
„Ursul nu a apărut peste noapte pe Transfăgărășan”
Moderatorul emisiunii, Tudor-Tim Ionescu, a prezentat în cadrul discuției o fotografie veche, din anii ’70 sau ’80, în care turiști se aflau, la fel de periculos, în imediata apropiere a unui urs, pe celebrul drum al Transfăgărășanului.
„Această imagine demontează mitul că urșii au apărut brusc în zonă. Adevărul este că Transfăgărășanul trece prin casa ursului, iar el a fost acolo dintotdeauna. Noi am venit după”, subliniază Ionescu. Fotografiile și materialele puse la dispoziție de WWF arată că fenomenul interacțiunii om–urs este vechi, dar că în prezent s-a amplificat prin rețelele sociale și turismul de masă.
De la 500 de urși în perioada interbelică, la peste 10.000 în prezent
Cristian-Remus Papp a oferit și o perspectivă istorică asupra populației de urs brun din România. Dacă între cele două războaie mondiale în România trăiau sub 500 de exemplare, iar după al Doilea Război Mondial se estimau circa 800, epoca Ceaușescu a reprezentat o perioadă de expansiune.
„Pe vremea lui Ceaușescu, fiind mare vânător, Carpații au devenit fonduri de vânătoare, iar populația de urs a crescut vertiginos, ajungând la 8.200 de exemplare spre sfârșitul anilor ’80”, spune Papp.
După 1990 însă, populația a scăzut drastic, ajungând la circa 4.500 de urși spre finalul deceniului. Odată cu aderarea României la UE, cifrele au crescut din nou, iar în prezent, potrivit unui studiu genetic aflat în desfășurare, se estimează o populație între 10.000 și 12.900 de exemplare.
Urșii au fost atrași de oameni. Acum coboară tot mai des în localități
O altă temă importantă abordată în emisiune a fost legată de motivele pentru care urșii ajung tot mai frecvent în localități sau în zonele intens circulate de turiști. Papp explică: „Prin practicile de hrănire artificială din păduri, adesea prea aproape de comunități, dar și prin neglijența în gestionarea deșeurilor organice, am atras urșii din zonele lor naturale la altitudini joase. Acum ne mirăm de ce coboară. Noi i-am adus aici.”
Expertul WWF susține că, în trecut, hrănirea urșilor se făcea la distanțe mari de sate și orașe, iar deșeurile erau gestionate mai eficient. Azi, turismul agresiv și obiceiul de a atrage urșii pentru poze sau hrană au dezechilibrat profund relația dintre om și animal.
Ce să NU faci când întâlnești un urs
Cristian-Remus Papp oferă și un set de recomandări esențiale pentru cei care se întâlnesc cu un urs în natură:
- Nu te apropia niciodată de animal, indiferent cât de calm pare.
- Nu încerca să faci selfie sau să filmezi de aproape.
- Nu îl hrăni, nici măcar cu resturi de mâncare.
- Retrage-te încet, fără gesturi bruște, și încearcă să te îndepărtezi fără panică.
- Fă zgomot discret, dar constant, pentru ca ursul să știe că ești acolo și să aibă timp să plece.
Un studiu genetic unic în lume
În finalul emisiunii, Papp a subliniat importanța studiului genetic în curs privind populația de urs din România. „Ce s-a obținut până acum este ceva unic la nivel global: una din două probe a identificat un individ diferit. E o metodă revoluționară, dar, din păcate, încă nu avem un raport științific complet, cu metodologia clară și datele finale.”
Concluzie:
Interacțiunile virale cu urșii pot părea spectaculoase în mediul online, dar realitatea este una periculoasă. În loc de „like”-uri și vizualizări, un moment de neatenție se poate sfârși tragic. Specialiștii atrag un semnal de alarmă: respectul față de natură și faună trebuie să fie mai presus de dorința de imagine.
