Terapia hiperbară a fost unul dintre subiectele prezente în România în ultimii ani. Iată ce înseamnă, de fapt, aceată terapie, şi cum se aplică.
„A fost o întreagă discuţie după Colectiv, când erau solicitate instalaţii de acest tip. După aceea, în pandemie s-a reluat iarăşi tema”, a punctat Val Vâlcu.
„Discutăm de un dispozitiv care ne oferă un mediu hiperbar. Ce înseamnă asta? Noi trăim într-o atmosferă. Suntem înconjuraţi de o presiune de o atmosferă. Tot ce este peste asta înseamnă un mediu hiperbar. Când discutăm de medicina hiperbară, de terapia hiperbară, pentru a obţine efecte terapeutice, în general ne dorim să ajungem la 2 atmosfere şi să depăşim aceste limite. Practic, avem o plajă de o atmosferă, între 2 şi 3 atmosfere, unde ne desfăşurăm cu această terapie şi unde obţinem aceste efecte benefice.
Fie putem discuta de camere multi-loc, unde pot intra mai mulţi pacienţi, unde avem mediu de aer atmosferic şi pacientul respiră pe mască acest oxigen 100%, sau de camere monoloc, unde avem un mediu sută la sută de oxigen. Pacientul va şi respira acest oxigen, dar acesta intră şi la nivelul pielii în ţesuturi în mod direct. Şi asta îl face să fie mai eficient în concentraţia de oxigen pe care o vom regăsi în ţesuturi după 10 şedinţe. Şi asta e foarte important când discutăm de o serie de afecţiuni, cum e piciorul diabetic sau cum sunt insuficienţele circulatorii, unde avem o extremitate a corpului care nu mai beneficiază în mod normal de aportul circulaţiei, al oxigenului. Acest mediu se constituie ca un fel de plămân extern care ne aduce acest oxigen pe parcursul terapiei. Există şi o remanenţă de 4-5 ore a acestui oxigen dizolvat, care poate fi folosit ulterior de organism ca o rezervă benefică pentru a produce energie şi a porni procese de vindecare”, a declarat Dr. Mihai Băican, medic specializat în Ozonoterapie și Oxigenoterapie, la interviurile DC Medical şi DC News.
