În cadrul emisiunii Născuți în diaspora, difuzată pe canalul de YouTube DCNews, avocata Cristiana Uzuna Carabaș, membră a Baroului Madrid a dat câteva răspunsuri în legătură cu statutul juridic al copiiilor născuți în Spania.
„Acești copii, dacă părinții optează pentru acest lucru și ambii sunt de acord, pot avea naționalitatea și cetățenia spaniolă.
Un detaliu foarte important este că, uneori, aici în Spania, din punct de vedere legal, un copil, când se naște, trebuie să aibă maximum două prenume. Primul nume trebuie să fie cel patern, iar al doilea, numele de domnișoară al mamei, adică numele ei dinainte de căsătorie.
Deși, uneori, autoritățile spaniole știu că trebuie să înscrie numele românesc corect, așa cum apare în acte (de exemplu, dacă familia se numește Popescu, atunci și copilul ar trebui să se numească Ionuț Popescu), se mai întâmplă ca lucrurile să fie încurcate.
Astfel, te poți trezi că înregistrează copilul ca și cum ar fi spaniol, deși nu s-au depus documentele necesare în acest sens. Atunci apare o problemă, pentru că dacă înregistrarea se face mai întâi în Spania, iar apoi părinții merg la consulatul român, copilul poate apărea cu numele „Ionescu Popescu”, adică cele două nume de familie ale părinților înainte de căsătorie. În schimb, în actele românești, părinții apar cu un nume comun, de regulă cel al soțului.
Acestea sunt, să spunem, probleme tehnice. Statutul juridic al copilului depinde de faptul dacă acesta s-a născut în România sau în Spania și, bineînțeles, de voința părinților de a-i obține cetățenia română.
Este important de știut că în Spania cetățenia spaniolă poate fi obținută, ca regulă generală, de un român după 10 ani de reședință legală și continuă în această țară.
Totuși, pentru copii există un regim special: dacă s-au născut aici, părinții pot solicita cetățenia spaniolă chiar după primul an de viață. Aceasta este o chestiune legată de realitatea lor juridică”, spune avocata româncă stabilită în Spania.
