Cunoscutul comentator sportiv Ilie Dobre a fost prezent joi la emisiunea DC Sport de pe DCNewsTV unde a vorbit despre timpurile în care comentariul sportiv era văzut într-o altă lumină.
El este cunoscut și pentru doborârea unor recorduri mondiale, cum ar fi cel oferit pentru cel mai lung strigăt de „Gol”, acordat de către World Record Academy, care i-a oferit, de asemenea, titlul de „Cel mai de succes comentator sportiv din lume”.
Ilie Dobre a plecat cu capul sus din această meserie onorabilă, lăsând loc noilor generații car par să îl dezamăgească, după cum mărturisește chiar el.
„Am fost șeful secției de sport la Radio România Actualități până când m-am pensionat în 2018, fiindcă vârsta nu iartă pe nimeni și asta este. Am avut un principiu, nu am stat nici cu o zi în plus și nici cu una în minus. Când mi-a venit sorocul am plecat și am lăsat locul celor tineri, așa mi se pare firesc.
Cum se face carieră
„Eu am rămas surprins, încă din anii 2000, în Spania, o țară cu un fotbal dezvoltat, comentatorii de radio nu se mai duc pe stadioane ci comentează de pe monitoare, ceea ce mi se pare incalificabil.
Este o deosebire mare între comentariul de radio și cel de televiziune. Comentatorul de radio trebuie să îl determine pe cel care îl ascultă să trăiască, efectiv, meciul. Trebuie să aibă o pasiune teribilă. Publicul ascultător trebuie să sară de pe scaun, nu să adoarmă. Ăsta este principiul meu. Mai am încă unul: un comentator de radio trebuie să fie mai bun decât meciul pe care îl comentează.”
Comentariul sportiv de radio vs. cel de TV
Cât de animat trebuie să fie publicul este o caracteristică pe care comentatorul de radio trebuie să o stăpânească cel mai bine, afirmă Ilie Dobre.
„Cel mai dificil este comentariul de radio pentru că acolo nu se vede dar prin modul de a fi al comentatorului, comentatorul trebuie să îl facă pe ascultător să vadă meciul. Pentru asta, comentatorul trebuie să fie foarte pregătit. Cel mai dificil pentru un comentator este să urmărească circulația mingii, jucătorul care se află la balon. Acest lucru este important îndeosebi la televiziune.
Totuși, acum, din păcate, se oferă detalii tot mai nesemnificative. Sunt două motive pentru care se întâmplă asta: fiindcă acel comentator de televiziune nu se află pe stadion și nu poate să aibă o viziune clară a ceea ce se întâmplă acolo, decât dacă este acolo, în tribuna oficială. Al doilea motiv este faptul că el nu vede exact ce se întâmplă pe teren pentru că monitorul dă anumite faze, nu are o vedere de ansamblu. Am observat, nu fără surprindere, că a trecut mingea pe la 30 de fotbaliști fără să se fi pronunțat un singur nume, ceea ce nu este admisibil din punctul meu de vedere.”
