În cadrul emisiunii Academia de Sănătate de la DC News TV, acad. prof. univ. dr. Irinel Popescu a adus în discuție anumite concepte etice din medicina occidentală – „Quality of Life” (calitatea vieții) și „Quality of Death” (calitatea morții) – în cadrul dialogului său cu conf. univ. dr. Andrei Nanu.
Ce presupune calitatea morții unui pacient
„Medicii își pun o problemă etică. Aceasta vine tot din Occident, nu am inventat-o noi. În Vest, în ceea ce privește actul medical aplicat cu succes unde există șanse de reușită – iau intervențiile chirurgicale ca etalon – rezultatele sunt evaluate în ani de supraviețuire, mai ales în operațiile oncologice, dar un parametru important se numește Quality of Life (calitatea vieții, n.r.). Echipa sau terapeutul trebuie să se încadreze în anumite repere de calitate a vieții după actul respectiv.
Printr-un fel de analogie, în momentul de față în serviciile de terapie intensivă din Occident se vorbește și despre ceea ce cheamă Quality of Death (calitatea morții, n.r.). În conștiința populară românească există această idee deloc nouă. Cunosc pacienți pentru care familiile au solicitat să meargă acasă și să moară în patul lor, liniștiți, în mijlocul familiilor lor – acesta fiind doar un exemplu”, a transmis prof. Popescu.
Caz concret în Austria
Dr. Popescu a dat exemplul unui caz din Austria, unde un șef de secție de terapie intensivă a refuzat intubarea unui pacient fără șanse de recuperare, argumentând că ar afecta „calitatea morții”. Familia a fost consultată și a acceptat decizia de a nu supune pacientul unui chin inutil.
„Un terapeut insistă, nu trebuie să filosofăm acum dacă mai există sau nu o altă viață după, dar ideea că un om trebuie să moară liniștit atunci când vine acel moment rămâne în picioare. Nu este o idee nouă și a fost și redefinită.
Am asistat personal la o situație în care într-un serviciu de terapie intensivă din Austria, șeful secției a explicat familiei că nu va intuba un pacient, cerându-le acordul pentru acest lucru, fiindcă credea că a-l intuba însemna să-i afecteze calitatea morții. Din punct de vedere nu mai erau șanse d.p.d.v. medical și intubarea sa însemna a-l chinui inutil”, a adăugat medicul.
Diferența între etică și legislație în medicină
Conf. univ. dr. Andrei Nanu a subliniat diferența esențială dintre etica și legislația medicală. În timp ce etica medicală oferă răspunsuri la întrebarea „Cum ar fi moral să acționăm într-o anumită situație?”, legislația indică „Cum trebuie să acționăm conform legii”.
„De mult încerc să arăt că există o diferență majoră între legislația medicală și etica medicală. Etica medicală încearcă să găsească răspunsuri: Cum ar fi moral să acționăm într-o situație? În final asta încearcă să ne zică etica. Legislația ne spune cu totul și cu totul altceva: Cum trebuie să acționăm într-o situație? Dacă nu procedăm conform legii, răspundem juridic.
Cu alte cuvinte, există o relație de parteneriat între cele două. Normele legale își au sursa în principiile etice moderne general recunoscute, dar există și o diferență fundamentală între ele. Poate din punct de vedere etic putem avea o atitudine, dar trebuie verificat dacă această atitudine este permisă de lege, fiindcă dacă nu, atunci medicul este total expus. Sunt multe situații în care aceste norme sunt opuse”, a răspuns conf. univ. dr. Andrei Nanu.
