Petre Mihai Băcanu alături de alți doi jurnaliști au tipărit un ziar comunist în timpul regimului condus de Nicolae Ceaușescu. Acesta a participat la emisiunea #Rezist moderată de Oana Stănciulescu la DC News TV și a povestit cum arătau dosarele făcute de Securitate.
Două rânduri de dosare
„Eu pe atunci nu știam că Securitatea făcea două rânduri de dosare. Făcea un dosar penal, pentru Tribunal ca să zic așa, pentru ce ai făcut tu propriu-zis. Pe noi ne-a plimbat de la propagandă împotriva orânduirii socialiste până la complot, care se putea pedepsi și cu moartea. Îmi făceau semnul pistolului. La început am crezut că e mai mult o sperietoare.
Dar au întocmit la un moment dat și un fel de raport pe care l-au trimis mai sus cu toate posibilitățile de condamnare. Adică în prima fază să ne condamne pentru propagandă și se ajungea la pedeapsa cu moartea. Ori de pildă voiau ca pe tipograful Alexandru Chivoiu să-l transforme în martor, erau toate posibilitățile trimise ca cei de sus să hotărască unde ne încadrăm cel mai bine”, a transmis Petre Mihai Băcanu.
„Banditule, tu chiar crezi că o să mai ieși de aici?”
„Ei făceau acest tip de dosar care era strict pentru Tribunal, deci în mod public, dar mai făceau un dosar și pentru ei, informativ. Acolo ne mai lăsa să scriem cam ce vrem noi.
Am găsit asemenea declarații, nu toate, în dosarul de la CNSAS. Pentru multe de acolo Burloi mă atenționa. De pildă am fost inspirat de Ana Blandiana. Îi spuneam «Dacă o ființă așa de sensibilă ca Ana Blandiana a avut curajul să se lupte cu un monstru, noi suntem niște cârpe dacă stăm cu mâinile în sân». El mi-a spus «Băi, banditule, tu chiar crezi că o să mai ieși de aici?»”, a adăugat acesta
Dacă nu venea Revoluția…
„Dacă nu venea Revoluția, domnule Băcanu, este posibil ca Burloi să fi avut dreptate. Adică puteați sfârși în beciurile securității”, a adăugat jurnalista Oana Stănciulescu.
„Sigur, eu mă consider îndatorat Eroilor Revoluției”, a conchis jurnalistul.
Cum a funcționat operațiunea tipăririi ziarului
„Pe atunci se obișnuia să se ducă în redacții câte un set de ziare, din tipografie. Chivoiu ascundea literele în cutii de chibrituri și strecura cutia în setul de ziare, după care venea în redacție: v-am adus niște ziare! Nimeni nu observa cutia de chibrituri. Am închiriat apoi un apartament, de la o doamnă care nu îl folosea. Și la un atelier, al unui cunoscut, am făcut o matriță după un model al unei mașini de tipărit tip Boston.
În timp ce lucra la matriță, a fost vizitat de un pensionar, ilegalist, adică de un fost activist comunist înainte de 1947. Ăla a văzut matrița și zice: din astea aveam și noi, în ilegalitate. Dar nu s-a prins, nici el, nici meșterul la ce ne trebuia matrița. Astăzi, aceasta se află la muzeu, în Washington. Ne-a fost greu să o reglăm, dar am reușit.
Apoi, ne-am dat seama că nu avem suficiente litere să tipărim față-verso. Așa că am tipărit prima față, vreo mie de exemplare, apoi ne-am oprit să aranjăm literele pentru fața a doua. Nu apucasem să o scriem. Când ne-au prins, Securitatea era înnebunită: unde sunt manuscrisele pentru fața a doua”, a mai povestit la DC News, în 2019, jurnalistul Petre Băcanu.
