Într-un interviu acordat DC News, Daniel Cristea-Enache aduce în atenția publicului nu doar o simplă carte, ci o incursiune personală în timp și experiență. Într-un peisaj literar în continuă transformare, autorul dezvăluie motivele din spatele lansării unei noi ediții a “Cinematografului gol”, subliniind schimbările aduse de trecerea anilor și necesitatea unei conexiuni evolutive între el și cititor. Într-o societate în schimbare rapidă, cartea devine nu doar o mărturie literară, ci și un refugiu introspectiv pentru cei care caută autenticitate și confesiune într-o lume în continuă evoluție.
“Iată că am intrat în 2024. Mi se părea că a fost ca alaltăieri, când am vorbit despre prima ediție al Cinematografului gol și iată că au trecut deja aproape, adică mai bine de 3 ani, 3 ani și câteva luni. De ce? Te întreb direct, Daniel, de ce o nouă ediție a cărții Cinematografului gol?” a întrebat Flaviu George Predescu.
“Pentru că, așa cum ai și observat în direct, timpul trece, anii, se acumulează, acumulăm o anumită experiență existențială, o anumită experiență de viață, trecem prin diferite episoade, secvențe, întâmplări, unele formatoare, altele deformatoare. Și o asemenea carte mai personală, ca să spun așa, în care vorbesc mai mult despre mine decât o fac în calitate de critic literar, în cărțile de critică literară, o asemenea carte cere și un alt cititor, care el însuși evoluează. Avea un anumit public în 2011, această carte, acum, în 2024, va avea un alt public sau un public extins și cu cei din generațiile mai tinere și cu cei care s-au apropiat mai mult în ultimii ani de asemenea cărți confesive, subiective. Cărți, să spunem, la persoana întâi, fiindcă și pe mine, ca critic și istoric, de rar mă interesează operele unor scriitori importanți din canonul nostru literar, în care ei nu fac numai ficțiune, ci fac și jurnal, scriu corespondență, fac cărți de dialoguri, deci vorbesc mai mult despre ei înșiși decât o face un romancier sau un poet atunci când scrie un text literar.” a povestit Daniel Cristea-Enache.
