Hipertensiunea pulmonară, ce este și cum o identificăm? Explicațiile unui medic specialist

În cadrul emisiunii săptămânale Academia de sănătate, moderată de jurnalistul Val Vâlcu și acad. prof. univ. dr. Irinel Popescu, a fost invitat conf. univ. dr. Cristian Oancea care a vorbit despre hipertensiunea pulmonară și despre ce presupune această afecțiune dar mai ales cum se diagnostichează.

„În momentul în care noi conștientizăm această sete de aer, această dispnee, în acel moment parametrii, cum îi spunem noi, funcției respiratorii, acel VEMS în care noi vedem funcția pulmonară care ne ajută să facem acel efort fizic, care normal ar trebui să fie peste 80%, acel VEMS e undeva la 50%.

Deci practic noi am pierdut jumătate din funcția pulmonară. Abia atunci noi conștientizăm că ceva se întâmplă rău cu plămânii noștri și cu noi. Deci noi, când conștientizăm că avem o problemă, de fapt noi am pierdut jumătate din funcția pulmonară și asta este o tragedie, pentru că plămânii nu au acei nociceptori, receptorii de durere.

De asta, ce se întâmplă în plămâni este o boală silențioasă. Plămânul suferă în tăcere și atunci când ajungem la colegii noștri, medicii de familie, de obicei, e cam târziu ca pacient, ca în acest lanț, în această linie roșie, ar trebui ca colegii noștri medici de familie, dânșii au competență de spirometrie, ar trebui cel puțin o dată pe an un pacient cu BPOC, de exemplu, dacă luăm această cazuistică, să facă cel puțin o spirometrie, ca să ne dăm seama cât la sută din funcția pulmonară mai este prezervată sau nu.

Și, bineînțeles, dacă acești parametri sunt modificați și dacă are acele simptome care ne pot indica o asociere cardiopulmonară, să îl trimită mai departe la un specialist pneumolog. Iar noi, împreună cu colegii de la cardiovascular, să mergem mai departe în diagnostic.

Din nefericire, aici avem o mare problemă cu dispneea. Aceasta este un simptom și un sindrom care ne face mari probleme, pentru că o diagnosticăm în stadii foarte avansate. Și aici încă mai avem de lucru.

Dar să nu lăsăm sedentarismul, să nu lăsăm această fatigabilitate, pe care poate o punem pe seama altor cauze, să ne afecteze. Și orice fumător care fumează cel puțin un pachet de țigări pe zi, după 10 ani dezvoltă un grad de emfizem. Așa arată studiile.

Deci eu cred că orice fumător peste 40 de ani ar trebui să facă cel puțin o spirometrie pe an. Tocmai în acest lucru suntem obișnuiți: dacă avem o glicemie crescută, să mergem la colegii de la diabet. Suntem obișnuiți că dacă avem o tensiune crescută, să mergem la colegii cardiologi. Suntem obișnuiți că dacă avem transaminaze crescute, să venim în atenția dumneavoastră și să ne tratați.

În schimb, nu suntem obișnuiți cu acest test, spirometria, care nu doare, este gratis și pe care putem să îl folosim în practica clinică în scop de rutină și de screening.