Cum s-au transformat publicațiile culturale din România după 1989. Flaviu Predescu și Daniel Cristea-Enache povestesc

În cadrul recentei ediții a emisiunii Cultura pentru toți, moderatorii, scriitorul Flaviu Predescu și criticul Daniel Cristea-Enache, explică cum s-a transformat lumea culturală din țara noastră de după Revoluția din 1989, printr-un exemplu specific, temele revistelor culturale.

„După decembrie 1989 a început, inevitabil, o nouă etapă pentru toate revistele culturale, ca și pentru ziarele și revistele, să zicem, generaliste din România. Pentru prima dată, după peste 40 de ani de totalitarism, cei care realizau aceste reviste și colaborau la ele aveau deplină libertate de publicare, de opinie și de expresie.

A fost un moment extraordinar pentru jurnaliștii propriu-ziși sau pentru jurnaliștii culturali, pentru scriitori și pentru oamenii de cultură. În sfârșit, după decembrie 1989, ei puteau să publice ceea ce gândeau și ceea ce credeau, fără cenzură, fără partid unic și fără cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu.

Eu am prins acel moment. Stăteam cu toții la coadă și cumpăram toate ziarele, în care erau cam aceleași informații. Se făceau cozi la tonetele de ziare, iar noi mergeam acasă cu toate publicațiile și le răsfoiam, le citeam cu febrilitate, fiindcă, în sfârșit, puteam să citim texte care erau identice cu manuscrisele culese.

Înainte, pe vremea cenzurii, între manuscris și textul final publicat existau uneori diferențe considerabile. Așadar, în mod evident, după 1989, revistele literare au beneficiat de această libertate de opinie și de expresie.