De ce poveștile pescărești sunt atât de exagerate? Prof. dr. Ion-Ovidiu Pânișoara vorbește despre memoriile false

Invitat în cadrul emisiunii Anti-Mit, de pe canalul de YouTube DCNews, prof. dr. Ioan-Ovidiu Pânișoara povestește de ce unele persoane au amintiri care nu s-au întâmplat, chiar dacă memoria lor este clară, cum este cazul poveștilor pescăreșit.

„Memoria nu este o imagine fidelă a ceea ce s-a întâmplat la un anumit moment dat. Ceea ce se întâmplă după poate să-mi schimbe foarte mult percepția asupra unor informații și să am ceea ce se numește memorie falsă.

Chiar a fost un studiu care spunea ceva în acest gen. Oamenii observau un filmuleț în care două mașini verzi se ciocneau. Cei care erau în mașină ieșeau, se certau. Asta era subiectul filmului. La final, o parte dintre oameni nu primeau nicio întrebare, deci plecau acasă. Ceilalți primeau un chestionar și, printre întrebări, era una în care trebuiau să descrie cum s-au simțit oamenii din cele două mașini albastre când s-au cunoscut.

Oamenii răspundeau la chestionar, iar la o săptămână după erau chemați din nou și primii, și cei din cea de-a doua categorie, și erau întrebați ce își mai aduc aminte din film. Cei care văzuseră mașinile verzi și nu primiseră întrebările ulterioare rămâneau la această imagine a mașinilor verzi, dacă își aminteau culoarea mașinii. În schimb, ceilalți, o parte dintre ei, și-au schimbat percepția și au venit și au descris mașinile ca fiind albastre, doar pentru că primiseră o întrebare care schimbase perspectiva pe care o aveau asupra filmului.

Ei nu au fost foarte atenți în film asupra culorii mașinii. Au primit întrebarea respectivă. Întrebarea respectivă era despre mașini albastre. Albastru și verde sunt până la urmă în aceeași zonă de culori reci; dacă probabil ar fi fost mașini galbene ar fi avut o reacție. Și atunci informația a putut fi ușor schimbată în memoria lor, iar ei mai târziu spuneau că își aminteau foarte clar că mașinile erau albastre.

Deci orice ni se întâmplă după un eveniment, cu cine vorbim, cum rememorăm anumite informații, alte lucruri care intră în câmpul nostru cognitiv, toate ne pot schimba o informație memorată într-un anumit fel la un moment dat, ceea ce înseamnă că memoria este mai degrabă o reconstrucție. Nu este o cameră video fidelă care redă exact ce s-a întâmplat, ci o reconstrucție care se schimbă succesiv.

De aceea ați văzut că, fără să fie o intenție neapărat, pescarii povestesc de fiecare dată altfel aceleași evenimente și, cu cât trece timpul, cu atât evenimentele capătă cât mai multe înflorituri, fără ca, încă o dată spun, aceste înflorituri întotdeauna să fie unele conștiente. Pescarul chiar crede ce povestește, numai că de fiecare dată când și-a reamintit a avut nevoie de mai multe informații, să fie mai consistent. A căutat o informație suplimentară în trecut și, acolo unde nu a găsit, mintea, unde a găsit gol, a pus ceva” explică profesorul.