Titi Aur subliniază că primii doi ani după obținerea permisului sunt decisivi în formarea stilului de condus al șoferilor.
Inspirându-se din modelul suedez și elvețian, unde studiile psihologilor au demonstrat importanța acestei perioade, el atrage atenția că România tratează directivele europene superficial, aplicându-le în grabă și fără o strategie reală de siguranță rutieră.
„Deci este un pas înainte, să zic, apropo de discuțiile noastre, pentru că Suedia are sistemul ăsta și a venit cu acel program, proiectul Vision Zero, care înseamnă zero morți, zero decedați în accidente rutiere. Acesta a fost preluat între timp de Uniunea Europeană, dar nu este acceptat sub nicio formă de societatea din România. Se spune „nu se poate”. Ba se poate.
Elveția are același sistem cu acei 2 ani. Dar de ce 2 ani? De ce nu 7? De ce nu o lună? Pentru că acolo s-a lucrat cu psihologi, iar echipele de specialiști au spus, după multe studii, că un proaspăt șofer, indiferent la ce vârstă ia permisul, așa cum se formează în primii 2 ani, așa rămâne. Dacă în primii 2 ani se formează să conducă defensiv, preventiv, atent, este mult mai puțin probabil să-și schimbe comportamentul. Te poți „strica” și mai târziu, dar majoritatea rămân cum s-au format.
Dacă, din prima zi de când ai permisul, ești mai tânăr, mai impulsiv, cu adrenalină, și te formezi să conduci agresiv, vei rămâne așa. Și apoi e foarte greu să fii readus înapoi. Trebuie să ți se demonstreze, să ți se explice, să se lucreze intens cu tine. De aceea, cei 2 ani sunt decisivi ca program de formare a șoferilor.
Suedezii au venit cu această idee primii, apoi și elvețienii. Nu știu dacă și alte țări, dar aceste două sigur. Și dacă această directivă europeană spune asta, este foarte corect și foarte interesant. Înseamnă că, într-adevăr, Comisia Europeană este atentă la acest proiect, dus în prim plan de suedezi acum aproape 30 de ani, aplicat acolo și preluat apoi de Uniunea Europeană.
Ce facem însă cu România? Pentru că România nu face parte, din acest punct de vedere, din rândul țărilor care aplică aceste reguli. Directiva spune ce spune. Știți ce se întâmplă cu directivele în România, la modul general? A apărut directiva acum. Ar trebui ca de mâine să se discute în Consiliul Interministerial de Siguranță Rutieră. Credeți că se întâmplă asta? Nu se întâmplă. Nu există nici măcar Consiliul Interministerial care să se întrunească să discute directivele.
Și, în ultimele zile, în ultima săptămână, dacă va exista presiune de la Comisia Europeană și se întreabă „ce faceți, trebuie să o aplicați”, se răspunde „hai să o facem repede”. Atunci cineva o scrie repede, ceilalți o aprobă în 5 minute, ca și cum ar fi fost studiată de 1000 de ani. În loc să existe discuții serioase, să fie chemați specialiști, psihologi, să înțelegem de ce este așa și să ajungem la o transformare a legii în România din timp.
Asta ar presupune ca această schimbare să fie pusă într-un proiect mare, într-un masterplan care, din păcate, nu există. Strategia actuală nu funcționează, mai ales din punct de vedere al educației.
Și la noi nu se întâmplă. Va fi tot așa: în 2030, în luna noiembrie, se va aproba repede ceva, nimeni nu va înțelege de ce, și apoi ne vom întreba: „bine, și acum ce facem cu ea?””, a explicat Titi Aur.
