Roxana Bojariu, climatolog ANM, avertizează că topirea accelerată a ghețarilor din Groenlanda și Antarctica de Vest contribuie direct la creșterea nivelului oceanului planetar și generează efecte globale.
„În comunitatea științifică există o preocupare foarte mare pentru învelișurile de gheață ale Groenlandei și, mai ales, ale Antarcticii de Vest. Acolo rata de topire a ghețarilor este foarte accelerată, inclusiv din cauza unor factori locali, legați de relieful submarin și de curenții oceanici, care aduc apă mult mai caldă. La fel se întâmplă și în cazul Groenlandei.
Pe lângă încălzirea în sine, care este factorul direct, există și factori indirecți. De exemplu, apa topită ajunge la baza ghețarului, îl face mai instabil, mai alunecos și accelerează scurgerea acestuia spre ocean.
Dacă vorbim despre aspectele, să le zicem, pozitive, dintr-un anumit punct de vedere, trebuie să avem imaginea completă. Topirea învelișurilor de gheață din Groenlanda și din Antarctica de Vest duce la creșterea nivelului oceanului planetar. Nu este cazul gheții marine din Antarctica, pentru că aceasta plutește deja pe ocean și nu modifică nivelul apei. Totuși, se pare că, în următoarele decenii, în sezonul cald, vom avea un ocean albastru acolo, fără gheață deloc vara.
Aceasta este o mare problemă, pentru că nivelul oceanului planetar crește deja. Deja au apărut migranți climatici. Micile insule din Pacific, dar și din Atlantic, se confruntă cu astfel de situații. Există, de exemplu, aranjamente bilaterale între Vanuatu și Australia, prin care se recunoaște aspectul climatic drept cauză de migrație, deoarece unele comunități nu mai pot trăi efectiv pe atoli, care sunt situați foarte aproape de nivelul oceanului.
La nivel de drept internațional nu există încă statutul de „migrant climatic”, doar înțelegeri bilaterale, dar se lucrează și la recunoașterea acestuia. În afară de migranții din cauza conflictelor, care au un statut recunoscut prin drept internațional, în curând va exista probabil și pentru migranții climatici.
Mai sunt și alte probleme, de exemplu cele legate de fenomenele extreme. Modificările în suprafețele acoperite cu gheață din zona arctică, care ne interesează direct în Europa, duc la schimbări în felul în care este transportată căldura și vaporii de apă între zona tropicală („cuptorul”) și zona arctică („frigiderul”). Dacă frigiderul arctic își modifică caracteristicile, apar modificări în circulațiile atmosferice.
Astfel, schimbările climatice din Arctica nu rămân acolo, ci au un impact global. La latitudinile noastre, de exemplu, ele pot determina o creștere a intensității unor fenomene extreme, ceea ce duce la pagube produse de furtuni mult mai intense.
Această schimbare a transportului energiei apare și pentru că, odată ce zonele nu mai sunt acoperite de gheață, ele nu mai reflectă radiația solară, ci o absorb. În consecință, se modifică felul în care fluxurile de căldură și de vapori de apă sunt transferate între componentele sistemului climatic și între diferitele zone geografice”, a explicat Roxana Bojariu, climatolog ANM.
