În cea mai recentă ediție a emisiunii „De ce citim?”, realizată de jurnalistul Flaviu George Predescu, invitatul special a fost Valentin Ajder, fondatorul editurii Eikon, unul dintre cei mai respectați editori de carte din România.
Absolvent al Facultății de Istorie și Filozofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Ajder a adus în discuție câteva titluri de referință pentru cititorii interesați de istorie, comunism și fenomenul cultural, mărturisind totodată și gândurile sale despre importanța lecturii și despre identitatea de atitudine în cultură.
„Regret că nu sunteți Guvernul sau Parlamentul României…”
La începutul dialogului, Valentin Ajder a remarcat cu umor și tristețe, în același timp, lipsa de atenție pe care autoritățile o acordă cărților:
„Eu mă bucur că emisiunea dumneavoastră, cum ați spus, pune pe primul plan autorul și cărțile. Regret că nu sunteți Guvernul sau Parlamentul României, că în felul ăsta cărțile chiar ar fi puse pe prim plan.”
Cu o experiență de peste două decenii în domeniul editorial, Ajder a subliniat că lectura rămâne cea mai importantă formă de acumulare și transmitere a cunoașterii:
„Nu știu dacă există o altă formă de acumulare de orice fel decât cea pe care unii o lasă după o viață în cărți, pentru ceilalți care vin din urmă.”
Recomandări de la „Centenar Hans Bergel”
Valentin Ajder a venit cu un „ghiozdan” plin de cărți, prezentând câteva dintre volumele esențiale din opera scriitorului Hans Bergel, omagiat recent la Râșnov, în cadrul evenimentului „Centenar Hans Bergel”.
„Am adus „Când vin Vulturii” și „Întoarcerea Lupilor”, două dintre cele peste cincizeci de romane pe care Hans Bergel le-a scris în limba germană”, spune aceasta.
Ajder a precizat că autorul a emigrat din România după detenția comunistă, experiență despre care a preferat să nu insiste:
„El a emigrat din țară după pușcăria comunistă, despre care n-aș vrea să vorbim, pentru că sunt personaje negative, care între timp, după 1990, au ajuns personaje, cum să zic, dacă nu pozitive, acceptabile social. Și asta e o mare tristețe”, menționează acesta.
De asemenea, editorul a prezentat și un volum parțial autobiografic al scriitorului, „Metamorfozele doctorului Fulda”, de unde a extras un citat pus pe copertă: „Mă rog să dea Dumnezeu omenirii conducători înțelepți.”
Ajder a descris cartea ca pe o formă de reabilitare a celor care au suferit de pe urma dictaturii comuniste, adăugând că Bergel rămâne o figură emblematică a rezistenței prin cultură:
„De fapt, Hans Bergel este astăzi cumva una din efigiile mișcării, dacă putem spune așa, antisistem, de orice fel.”
Hans Bergel și Ana Blandiana – o legătură literară fertilă
Un episod inedit prezentat de Valentin Ajder a fost relația literară dintre Hans Bergel și Ana Blandiana. Deși autorul german scria intens, a reușit să găsească timp pentru traduceri valoroase:
„Totuși, Hans Bergel și-a făcut timp și a tradus o selecție din poezia Anei Blandiana în germană, despre care autoarea a spus că astăzi este considerată una dintre cele mai bune traduceri în germană din poezia domniei sale.”
Ajder a menționat și contribuțiile altor autori care au scris despre Bergel, printre care Ana Blandiana, Peter Moțan, Gheorghe Stanomir, Alexandru Cizec, Olivia Spiridon și Mircea Popa. Aceste volume le consideră „cărți generoase”:
„În toate cazurile când unii autori scriu despre alți autori, eu consider acea carte o carte generoasă”.
Marin Diaconu și Mircea Vulcănescu
Un alt moment al dialogului a vizat opera regretatului Marin Diaconu, care a publicat biografia „Mircea Vulcănescu. Viața și Opera”: „Până acum este cred că cea mai amplă biografie și analiza operei lui Mircea Vulcănescu”.
Ajder a deplâns faptul că atât Marin Diaconu, cât și Dora Mezdre nu au fost suficient apreciați: „Au fost două instituții insuficient, zic eu, apreciate până în ziua de azi.”
În acest context, el a evocat și o observație memorabilă a președintelui Emil Constantinescu: „Nouă românilor ne plac conducătorii mai mult morți”, pe care a completat-o cu „Se pare că-i valabil și pentru alte zone, nu doar pentru conducători, ci și pentru autori”.
O legendă vie: tenorul Ion Pizo
Valentin Ajder a adus în atenția publicului și trei cărți semnate de maestrul Ion Pizo, unul dintre marii tenori ai lumii și fost elev al lui Lucian Blaga. Este vorba despre „Criza Operii”, „Grai și cânt. Studiul Cibernetic” și „Cibernetica Artei Vocale”.
Despre primul volum, Ajder a oferit un detaliu semnificativ: „A apărut inițial în limba engleză în 2013 și în scurt timp a ajuns în peste 500 de biblioteci universitare din toată lumea. Varianta în limba română scoasă de noi în 2015, în 500 de exemplare, nu prea a avut succes și mai avem încă, probabil, peste 100 de exemplare după 10 ani în depozit”.
El a remarcat și vârsta impresionantă a autorului, care are astăzi 97 de ani: „Trebuie să vă spun că autorul are acum 97 de ani și sper că se va bucura văzând că cineva mai vorbește despre cărțile domniei sale”.
„Evoluția cărții este diferită de evoluția receptării”
În partea finală a discuției, Flaviu Predescu l-a întrebat pe Valentin Ajder cum vede evoluția cărții.
Răspunsul editorului a adus o nuanță importantă: „Cred că evoluția cărții este un pic diferită de evoluția receptării cărții”.
„Să mă iertați dacă tot a divulgat domnul Predescu faptul că am trecut printr-o facultate de filozofie. Mă abțin greu uneori de la ceea ce numim noi în glumă tetrapilectomie, adică despicarea firului în patru. Dar o să încerc totuși să nu abuzez nici de atenția dumneavoastră, nici de timp”, spune acesta glumind.
Mai departe, Ajder a revenit la o idee centrală inspirată din gândirea lui Mircea Vulcănescu: „Cea mai importantă dintre identități este identitatea de atitudine. Adică, cu oameni cu aceeași identitate de atitudine poți să realizezi ceva. Cu o sumă de identități diferite nu poți să faci nimic. Așa cum nu poți să aduni o mie de iepuri și să îi ții la un loc fără să îi îngrădești.”
Între recomandări de carte, reflecții filosofice și observații culturale, Valentin Ajder și-a reafirmat rolul de editor dedicat și pasionat, punând în lumină opere și autori care merită descoperiți sau redescoperiți. De la Hans Bergel și Ana Blandiana, până la Marin Diaconu, Mircea Vulcănescu și Ion Pizo, titlurile menționate oferă cititorilor nu doar lecturi valoroase, ci și o adevărată lecție de memorie culturală și rezistență prin carte.
