Divorțul nu înseamnă sfârșitul relațiilor, ci începutul unor noi dinamici care pot aduce vindecare și creștere personală. În emisiunea „Dr. Psy”, gazda Ramona Dumitru a discutat cu psihoterapeutele Cristina Iordache și Ioana Milea despre cum părinții pot gestiona despărțirea, păstrând echilibrul pentru copiii lor și construind relații sănătoase de după divorț.
Relațiile de după divorț: prietenie și asumare
Ramona Dumitru a deschis discuția: „Oricât am discutat pe acest subiect, parcă nu se epuizează. Nu o să se termine niciodată subiectul ăsta. De ce este important să discutăm despre relațiile de după divorț?”
Ioana Milea a explicat că despărțirea poate fi și o oportunitate: „Dacă nu am fost compatibili cu partenerul de cuplu, s-ar putea să dezvoltăm o relație foarte frumoasă de prietenie ulterior. Dacă suntem asumați în decizia separării, putem ajunge la o relație foarte strânsă de prietenie, care oricum vine în favoarea celor mici.”
Separarea rolurilor: de la partener la părinte
Discuția a continuat pe tema copiilor și a părintelui responsabil. Ramona Dumitru a întrebat: „Cum putem rămâne părinți buni chiar dacă nu mai suntem un cuplu?”
Cristina Iordache a subliniat importanța separării rolurilor: „Trecem de la rolul de soț, soție, partener, în care am funcționat sau n-am funcționat foarte bine. Acum ne separăm de rolul de partener, soț, soție și rămâne rolul de părinte. Ca părinte avem o misiune comună, binele copilului. Și atunci copiii nu au nevoie de părinți perfecți. Ei au nevoie de părinți care să colaboreze suficient de bine astfel încât să se creeze echilibrul”.
Ramona Dumitru a adăugat: „Un părinte trebuie să fie prezent, implicat și să-și asume responsabilitatea de părinte”.
Cum facem ca minorul să nu resimtă conflictele dintre părinți?
Cristina Iordache a explicat că o colaborare sănătoasă implică comunicare neutră, reguli consistente între cele două case și respectarea timpului fiecărui părinte cu copilul, astfel încât minorul să resimtă stabilitate și siguranță.
„Părinții trebuie să învețe să colaboreze. Și pentru asta, ziceam, e nevoie de separarea rolurilor. Nu mai suntem soț, soție, dar rămânem părinții copilului și trebuie să ne ocupăm în continuare de el. Modul în care comunicăm este important. Comunicarea între foștii parteneri trebuie să fie o comunicare neutră. O comunicare clară, mesajele să fie suficient de clare. Să nu implice ironii, să nu implice reproșuri. De asemenea, regulile trebuie să fie consecvente. Copilul trebuie să aibă același set de reguli și într-o casă și în cealaltă. Fie că ține de dietă, de mâncare, fie că ține de efectuarea temelor, fie că ține de programul școlar, de programul de somn, de timpul petrecut pe gadget-uri, pe electronice. Ele trebuie să fie la fel în ambele case. Pentru a da o stabilitate copilului. La fel, cred că putem să vorbim aici și despre respectarea timpului celuilalt părinte cu copilul. Adică nu trebuie să intrăm peste timpul pe care părintele îl are cu copilul. Să facem diverse sugestii sau reproșuri sau orice alte intervenții.”
Provocările unui nou partener
Când apare un nou partener, apar și emoții complexe. Ramona Dumitru a întrebat: „Ce se întâmplă atunci când apare un nou partener în viața unui dintre părinți?”
Cristina Iordache a explicat: „În momentul acela cred că pot să apară diverse emoții. Poate să apară sentimentul de rivalitate, sau sentimentul de gelozie, poate să fie o frică de înlocuire. Toate emoțiile astea pot fi trăite atât de fostul partener, cât și de copil. În momentul când apare un nou partener, copilul poate să zică că nu vrea pe altcineva lângă mami sau lângă tati. Și este normal pentru că sunt părinții lui. E loialitatea pe care el o simte față de ambii părinți. Într-adevăr, aici apar mai multe provocări. Copilul să accepte noul partener de viață al părintelui. Să înțeleagă care e rolul lui. Trebuie clarificat rolul partenerului atunci când apare într-o relație. Și pot să apară și noi tensiuni cu fostul soț. Pentru că el poate fi preocupat de cine e în jurul copilului. Cât de responsabil este el? Pot să am încredere?”
Iordache recomandă o introducere treptată a partenerului: „Totul trebuie să se întâmple treptat. Cum faceți noul partener să ia parte la activități cu copilul, activități care îi fac plăcere copilului, astfel încât să ajungă să se cunoască reciproc?”
Dacă minorul nu se simte confortabil, este esențial să i se valideze emoțiile: „Este normal să simți așa. Deci validăm emoțiile copilului, înțeleg că te simți așa. Hai să vedem ce putem face, cum putem să rezolvăm problema”, completează ea.
Curajul de a merge mai departe
Discuția demonstrează că după divorț există spațiu pentru vindecare și noi începuturi. Cheia constă în separarea clară a rolurilor, colaborarea între părinți și introducerea treptată a noilor relații, astfel încât copiii să crească într-un mediu stabil și să vadă modele sănătoase de relaționare.
