Cristian-Remus Papp, expert WWF România, spune că urșii observați frecvent lângă localități oferă o imagine eronată a populației din țară. El subliniază că este nevoie de studii actualizate și de reducerea hranei oferite de oameni înainte de a lua măsuri de prevenție.
„Aici sunt două elemente principale. Pe de o parte, populația actuală de urși, care rămâne în continuare un mister, cel puțin până când se publică raportul acestui studiu și metodologia.
Pe de altă parte, un aspect important este numărul la care te raportezi. Există un optim estimat undeva la începutul anilor 2000, în care s-a luat în calcul bonitatea habitatului, adică ce oferă habitatul în materie de spațiu și hrană pentru urs. Se iau habitatele favorabile, fructificația din păduri și se poate calcula o anumită cifră. Însă, la momentul respectiv, distribuția ursului a fost mult mai limitată decât în prezent. Mai mult decât atât, nu se iau în calcul și celelalte surse alternative de hrană.
Într-adevăr, dacă România ar avea o populație nu mare, ci prea mare, ar trebui să vedem urși care sunt depreciați: urși foarte slabi, urși bolnavi, urși ciungi. Ceea ce nu este cazul, până la urmă. Vorbim de o populație aparent sănătoasă, care se află într-o stare bună.
E foarte adevărat că sursele de hrană complementare ar trebui limitate, dacă nu chiar eliminate treptat, astfel încât să reușim să reglem, inclusiv din acest punct de vedere, mărimea populației. În felul acesta am avea mai multă claritate în ceea ce privește capacitatea de suport a habitatelor naturale.
Acest studiu ar trebui reluat și să se ia în calcul toate aceste surse, inclusiv din agricultură. Porumbul, de exemplu, atrage ursul. În momentul în care se coace porumbul, ursul vine, mai ales că există destul de multe culturi în apropierea habitatului său.
În mod normal, nu ar trebui să asistăm la așa ceva, pentru că nu facem altceva decât, treptat, să atragem urșii la altitudini mai joase și în localități. Este o discuție destul de complexă, dar care ar trebui să aibă loc. Raportarea trebuie făcută la ce anume și cum se prezintă populația de urs din punctul de vedere al sănătății.
Un alt aspect important este că ceea ce vedem zilnic este doar o anumită parte din populația de urs: acei urși care deja sunt obișnuiți cu hrana oferită de om și care stau de dimineața până seara pe lângă drum. Aceștia sunt cei mai vizibili și, probabil, la nivel național vorbim de 400-500 de exemplare.
Din păcate, acești urși dau imaginea populației de urs per ansamblu în România. Astfel, părem țara invadată de urși, ceea ce este o imagine deformată, nu una reală. Acesta ar trebui să fie primul punct pe agenda Ministerului Mediului: rezolvarea problemei urșilor care sunt habituați, astfel încât să prevenim orice fel de alte incidente tragice, conflicte și așa mai departe. Abia apoi putem vorbi despre prevenție”, a explicat Cristian-Remus Papp, expert WWF România.
