Tot mai mulți adolescenți își exprimă în terapie frustrarea că părinții nu îi înțeleg. Psihologul Mihaela Avramescu explică de ce se rupe comunicarea între generații și ce pot face ambele părți pentru a reclădi încrederea.
„Părinții nu mă înțeleg” – mesajul tot mai des auzit în cabinetele de psihologie
Tot mai mulți tineri conștientizează că legătura cu părinții lor s-a slăbit considerabil. În cabinetul psihologilor, replici precum „Simt că mama nu mă înțelege” sau „Tata e mai mult absent, dar mi-aș dori să reluăm legătura. Nu știu cum” au devenit obișnuite.
Psihologul Mihaela Avramescu spune că în ultimii doi ani a observat o creștere semnificativă a numărului de adolescenți care aleg singuri să meargă la terapie.
„Inițiativa e a lor, nu a părinților. Și toți spun același lucru: nu sunt înțeles, nu sunt acceptat, nu știu cine sunt eu”, explică specialistul.
Potrivit acesteia, aceste afirmații indică un decalaj emoțional tot mai pronunțat între generații, alimentat de diferențe de mentalitate, ritm de viață și percepție asupra lumii.
De ce se rupe comunicarea dintre părinți și adolescenți
Avramescu subliniază că părinții, deși pornesc cu cele mai bune intenții, se pot pierde în rolul lor atunci când nu reușesc să se adapteze nevoilor emoționale ale copilului aflat în perioada fragilă a adolescenței.
„Părintele, oricât de ciudat ar părea, prin niște manifestări care nu li se par adolescenților chiar foarte ok, ei sunt totuși oameni. N-au mai fost niciodată părinți, sau chiar dacă au fost, tot de la capăt au luat-o, pentru că fiecare copil este diferit. Și încearcă să facă și ei cât pot în a gestiona relația cu un adolescent. Dar asta nu înseamnă că nu îi iubesc, chiar dacă adolescentului i se pare că modul în care i se oferă iubirea nu este cel pe care și l-ar dori să-l primească”, precizează psihologul.
Ce poate face adolescentul pentru a reface legătura
Psihologul propune câteva etape prin care tinerii pot să înceapă reconstrucția unei relații sănătoase cu părinții:
- Conștientizarea perspectivei părintelui – acceptarea faptului că și părintele greșește și învață din mers.
- Acceptarea nevoii de sprijin – recunoașterea rolului pe care părinții îl au în susținerea echilibrului emoțional.
- Evitarea supravalorizării anturajului – prietenii pot fi importanți, dar nu pot înlocui experiența și discernământul unui adult implicat.
Lecții pe care părinții le pot învăța de la copiii lor
Reconstrucția relației nu este doar responsabilitatea adolescentului. Părinții trebuie să se apropie de universul copilului lor, să fie curioși și implicați în experiențele acestuia.
„Părinții trebuie să trăiască alături de copii, cel puțin până când se termină adolescența. Chiar dacă noi am trăit prima iubire la un moment dat, este cu totul diferit acum. Principiile relațiilor dintre adolescenți s-au schimbat complet. Dacă înțelegi cum gândește un adolescent, îți va fi mult mai ușor să comunici cu el”, afirmă Avramescu.
Specialistul adaugă că diferențele nu ar trebui privite ca un pericol:
„Credeți-mă că de cele mai multe ori eu chiar intru în mintea lor, pentru că mi se pare fascinantă. Da, sunt instabili uneori, dar au o perspectivă minunată. Problema este că noi am fost învățați că a fi diferit e rău. Dar nu e”.
Relația funcțională se bazează pe empatie, nu pe autoritate
Mihaela Avramescu atrage atenția că o relație sănătoasă între părinte și adolescent nu poate fi clădită exclusiv pe reguli. Empatia, răbdarea și prezența reală în viața copilului sunt esențiale.
„Copiii de azi nu trebuie să repete exact ce am făcut noi. Ei trăiesc într-o altă societate. Nici noi nu știm cum va arăta viitorul lor. De aceea, mai bine le oferim un cadru sigur în care să experimenteze, decât să-i controlăm excesiv. Eu mi-am lăsat copilul să experimenteze absolut orice”, conchide psihologul.
Acest dialog între generații, construit pe deschidere și înțelegere, poate deveni puntea care transformă o relație tensionată într-o conexiune autentică și durabilă.
