În ediția recentă a emisiunii Dr. Psy, Ramona A. Dumitru a discutat despre cardurile psihologice alături de invitatele Maria Comăneanu, doctor psiholog și psihoterapeut, și Ioana Milea, psihoterapeut. Maria Comăneanu a oferit detalii despre experiența sa de 9 ani în utilizarea acestor instrumente în psihoterapie și consiliere.
Cardurile – un instrument de lucru cu multiple fațete
Maria Comăneanu explică: „Sunt 9 ani de când m-a interesat această modalitate de lucru cu clienții, pe parte de psihoterapie, în mod deosebit de consiliere pentru dezvoltarea personală, consiliere școlară, chiar și anume cardurile. Cardurile, deocamdată, le numesc simplu cardurile, pentru că ele așa au și început să se denumească: carduri.”
Ea continuă: „Însă, ca să nu ajungem să facem confuzii cu alte tipuri de carduri, ca de exemplu cele bancare, cu care suntem cel mai mult obișnuiți, atunci au apărut diverse denumiri pentru aceste carduri, ca de exemplu carduri proiective, sau carduri metaforice, sau carduri proiectiv-metaforice, sau carduri asociative, așa cum vorbeam puțin mai devreme.”
O metodă clădită în timp și validată practic
Maria vorbește despre evoluția metodei: „Am considerat de-a lungul timpului, lucrând cu aceste instrumente, pentru că ele, pentru mine, sunt niște instrumente, și pentru noi, de altfel, rolul prezentărilor și rolul apariției lor pe piață este de a aduce un instrument, dar nu doar un instrument de lucru, ci în spatele unei metode, unei metode pe care am clădit-o și am construit-o în parcursul acestor 9 ani.”
De asemenea, ea spune: „Nu am îndrăznit să vorbesc prea mult în primii ani, pentru că am preferat să practic pe mine în primul rând și apoi să lucrez cu clienții, apoi cu supervizații… și pe cei care mi-au fost cursanți și au acceptat să păstrăm legătura și să îmi dea un feedback, pentru că au decis să le utilizeze în cadrul activităților de psihoterapie în cabinetele proprii.”
Utilizarea cardurilor și limita de vârstă
Maria răspunde și la întrebarea frecventă legată de vârsta recomandată pentru utilizarea cardurilor: „Pot fi aplicate, se poate lucra cu aceste carduri și pentru copii începând de la vârstele de 5 ani, însă cu atenționare foarte clară: mai mult cardurile pentru vârste de genul ăsta, de la 5 ani până la 9 ani, le putem folosi mai mult pentru dezvoltarea limbajului expresiv și pentru stimularea creativității.”
Ea explică: „N-am spus copii pentru că e nevoie, într-adevăr, să înțelegem că ele pot fi utilizate și la copiii cu vârste mai mici, pentru că asta este una dintre întrebările frecvente care mi se pune: ‘Bun, avem aceste instrumente, aceste carduri, dar de la ce vârste este indicat să începem să le folosim?’”
Cardurile psihologice în logopedie
Maria subliniază legătura cu logopedia: „În zona logopediei. Exact acolo a intrat foarte bine, pe partea de logopedie, și în activitatea mea față-în-față cu copiii pe partea de logopedie, acolo unde știm că nu lucrăm doar strict pe partea de logopedie, pe, să spunem așa, la corectarea tulburărilor de vorbire, pentru că în spatele multor tulburări de vorbire noi știm că se ascund și tulburări de altă natură, de obicei emoționale.”
Ea adaugă că sprijinul familiei este important: „Avem nevoie și de sprijinul familiei, nu doar pentru a pune în practică programul de lucru pe partea de logopedie, ci pentru a se ocupa un pic și de aspectul acesta emoțional al copiilor.”
De la gândirea concretă la cea abstractă
Maria detaliază procesul cognitiv și adaptarea cardurilor: „De ce până pe la 9 ani? Pentru că după 9-10-11 ani lucrurile, la nivelul gândirii noastre umane, se schimbă. Adică, dacă până la 9-10-11 ani ne folosim de instrumentele pe care ne dă categoria de gândire în care ne încadrăm, prin dezvoltarea aceasta de gândire concretă, după 9-10-11 ani intrăm în semiconcret și abstract, în mod deosebit.”
Ea concluzionează: „Și cardurile de genul acesta, psihologice, au într-adevăr această nevoie de a lucra cu partea de gândire abstractă a celui din fața noastră.”
Despre natura și utilizarea cardurilor
Maria explică că cardurile sunt mai mult decât simple instrumente: „Ele sunt un cumul. Vorbim despre psihicul uman și atunci sunt niște procese psihice care nu pot fi separate.”
Ea spune despre procesele care se întâmplă simultan: „Spuneam mai devreme că am decis să evit folosirea cuvântului ‘doar’ de carduri sau carduri proiective sau metaforice sau asociative, pentru că ele sunt un cumul… Ele trei sunt la un loc, sunt practic trei fațete diferite ale aceluiași element, să spunem, și nu-mi permit să nu le folosim pe toate.”
Maria descrie cardurile ca fiind de mărimea unor cărți de joc, folosite prin extragerea aleatorie: „Pentru că noi acum vorbim despre ce anume se întâmplă în momentul în care extragem un card sau altul, pentru că ele se prezintă sub forma unor, cum îl vedem pe cel de aici, ca niște cărți de joc, de mărimea de obicei a cărților de joc.”
Cardurile psihologice se arată astfel a fi un instrument valoros și flexibil, integrat în metode terapeutice, de consiliere și dezvoltare personală, cu aplicabilitate pentru diverse categorii de vârstă și nevoi psihologice.
