Victor Ionescu, expert în politici publice pentru zona de tineret și românii de pretutindeni, sa explicat că cel mai important lucru în relația României cu românii aflați în afara granițelor țării este existența unei instituții centrale clare, la care aceștia să se poată adresa și de unde să vină politicile publice dedicate lor.
În lipsa unei astfel de structuri unitare, sprijinul rămâne fragmentat, iar nevoile reale ale comunităților românești din diaspora sunt greu de acoperit.
„Cred că e destul de greu să definim clar o relaționare anume. Asta din cauza faptului că ei au o grămadă de probleme, să zicem așa. Și, cu adevărat, statul român, prin diferitele instituții, așa cum le-ați menționat și dumneavoastră mai devreme, dar și prin alte instituții, încearcă, în măsura bugetului, să realizeze câteva politici publice sau proiecte pentru aceștia.
Este evident că vorbim, totuși, de o cifră destul de mare, de aproximativ 10 milioane de români. Și, când zic 10 milioane de români, mă refer inclusiv la cei din comunitățile istorice, pentru care știm că statul român are proiecte diferite față de diaspora economică, să zicem așa cum o denumim noi, cea care a plecat după 1990, sau diaspora dinainte de 1990, cea din America, în general preponderent, și din Canada.
Din păcate, așa cum spuneam mai devreme, ce lipsește cel mai mult românilor de pretutindeni este o instituție centrală la care să se adreseze atunci când au o problemă sau de unde să știe că vin politicile publice.
Pentru că, așa cum ați spus, avem și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, avem și LRU, avem și ICRU, avem și Ministerul Afacerilor Externe, prin ambasade și consulate, și, practic, sunt multe instituții care derulează diferite proiecte și care, cumva, unele, sau marea majoritate, se adresează și românilor de pretutindeni.
Dacă vorbim în mod special de copii sau de cei care sunt elevi, cu siguranță, sunt foarte multe lucruri de făcut. Și cred că, neoficial, avem născuți afară, de-a lungul anilor, sute de mii, dacă nu chiar peste un milion de copii născuți, care, din păcate, unii dintre ei nici nu mai au cetățenia română. Nu mai au cetățenia română din cauza faptului că nu au mers la consulat să își facă actele, părinții preferând, cel mai probabil, să le facă actele din țara în care s-au stabilit.
De aici, cumva, și lipsa unei cifre clare cu privire la românii de pretutindeni. Adică, cei care au plecat de aici și au cetățenie, băi, cam știm. Dar cei care, în acești 35 de ani, s-au născut în diaspora, este destul de greu să-i cuantificăm undeva.
De aceea, grosso modo, o cifră credibilă ar fi undeva la 10 milioane. Ministerul Afacerilor Externe spune că sunt undeva la 6 milioane 300 sau 6 milioane 400, dar avem cel puțin 5 sau chiar 6 țări în care am depășit un milion de români. Și aici intră cam toți.
Este foarte greu și foarte complicat, cu un buget destul de mic, totuși, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, pentru că, practic, DRP-ul este instituția centralizatoare, instituția care ar trebui să aibă cel mai mare rol în ceea ce privește derularea politicilor publice pentru diaspora.
Chiar dacă bugetul a crescut în ultimii ani și a ajuns totuși la un nivel mare, am putea spune noi, dacă ne raportăm la bugetul din anii trecuți, dacă însă ne raportăm la numărul românilor de pretutindeni, este foarte mic în continuare.
Sperăm, totuși, că bugetul nu va scădea, ținând cont de noile măsuri de austeritate, și poate chiar ar trebui să crească. Chiar am putea spune că românii de pretutindeni ar avea nevoie de un minister pentru românii de pretutindeni. Sunt foarte multe țări din Uniunea Europeană, dar nu numai, care au un minister. De ce? Pentru că, în principal, au o diasporă foarte mare. Și unii ar spune: „Da, dar de ce să mai înființăm un minister, că trebuie să tăiem și așa mai departe?”
Practic, s-ar putea scădea costurile dacă s-ar înființa un minister. Și vă spun și de ce: pentru că, în momentul de față, avem două departamente, unul pentru românii de pretutindeni, unul pentru relația cu Republica Moldova și, practic, prin comasarea lor ar putea scădea numărul de funcții și s-ar putea crea un minister. Sunt posturi libere, probabil, și ar fi un număr mai mic de demnitari sau de înalți funcționari publici. Deci s-ar putea face lucrul ăsta chiar cu ceva economii la buget.
Pentru că vorbim, de multe ori, de „România și cealaltă”, vorbim de multe ori de românii de pretutindeni, de cele mai multe ori atunci când avem nevoie de votul lor sau când, eu știu, dă bine sau sună bine. Dar, dacă ne raportăm la cât alocăm noi pentru românii de pretutindeni, este foarte puțin”, a explicat Victor Ionescu, expert în politici publice pentru zona de tineret și românii de pretutindeni.
