Ambasadorul României la Vatican, George Bologan, spune că românii plecați peste hotare trebuie să simtă că sunt doriți și apreciați de țara lor, nu doar folosiți pentru poze și imagine.
„Dacă vorbim despre valorificarea resursei, să o numim intelectuale, a comunității românești de peste hotare, acesta este un aspect care revine deseori în discuții și în intențiile celor care au în atenție problema diasporei românești.
Spre exemplu, pentru că e important să punem accentul pe proiectele cu impact, unul dintre cei care au încercat să facă ceva, venind cu o idee nouă, a fost rectorul Universității de Vest din Timișoara, care a promovat proiectul Smart Diaspora. Acești oameni au nevoie, în primul rând, să simtă că sunt doriți. Că sunt doriți de propria lor țară. Nu că cineva dorește să-i folosească pentru o poză pe rețelele de socializare sau pentru a bifa o acțiune.
Deseori, acești oameni s-au simțit singuri, abandonați și ei, ca mulți compatrioți de-ai noștri, au nevoie de o infuzie de încredere în viitor. Au nevoie de încredere în instituții.
Ca o primă măsură pentru valorificarea resursei intelectuale, ar fi, practic, ca fiecare județ să realizeze o listă cu cei care fac parte din această categorie. Să li se propună să colaboreze, în funcție de calificări, la dezvoltarea județului de origine. Nu este vorba despre un patriotism local, ci despre etos, despre emoție, despre o datorie morală față de sine și față de înaintași. Este vorba despre conexiunea cu originile.
De asemenea, la nivel central, cred că ar fi util ca universitățile, institutele de cercetare, clinicile universitare, pentru că avem foarte mulți medici în afara țării, să dețină baze de date și să ofere posibilitatea înscrierii continue prin platforme online dedicate, care să protejeze, conform legii, datele personale. Realizarea unei rețele virtuale și tematice poate fi o soluție concretă despre cum ar putea fi implicați compatrioții noștri care s-au afirmat în domenii precum cultura, cercetarea științifică, medicina, tehnologia etc.
În afara țării, resursa intelectuală a României poate deveni un vector important în relația cu misiunile diplomatice și oficiile consulare, atât la nivel de reprezentativitate al comunității, cât și pentru realizarea de evenimente de diplomație publică, culturală și științifică. Prin reputația acestor oameni se pot construi punți de încredere și colaborări sectoriale între state partenere. Comunitatea românească, în multe țări, poate cimenta relațiile economice și politice cu România. Orice alianță funcționează cel mai bine când este ancorată în elementul uman.
Cum spuneam la început, este important ca aceste persoane să fie dorite. Trebuie să existe o voință reală de colaborare, pentru că deseori se lovesc de reacții mai puțin prietenoase, chiar de rezistență, mai ales din partea unora care cred că anumite instituții sunt propria lor feudă. Nu înțeleg, între ghilimele, care este interesul profesorului X din Statele Unite să vină în România. Sunt percepuți ca amenințări, în loc să fie văzuți ca resurse.
Când cineva se simte apreciat și valorizat, oriunde și în orice instituție, va fi disponibil să colaboreze și va da tot ce poate. Implicarea lor este și mai simplă acum, datorită evoluției rețelelor de comunicare. Indiferent unde se află, cei din comunitatea intelectualilor nu au frontiere.
Onestitatea ne obligă să recunoaștem că mulți dintre acești oameni au părăsit România fie pentru studii, fie pentru a fi recunoscuți fără compromisuri, fie pentru a aprofunda metode de cunoaștere.
În concluzie, printre soluțiile practice s-ar putea regăsi realizarea de laboratoare virtuale, în colaborare cu universități sau centre de cercetare. Românii care s-au afirmat în alte state ne pot ajuta să înțelegem ce nu a funcționat sau nu funcționează în România și să ne întrebăm de ce acești oameni au reușit afară, dar nu aici, în propria lor țară.
Pe de altă parte, această categorie poate deveni un exemplu pentru cei care vor să se afirme. Includerea lor în soluțiile României ar însemna eliminarea diletantismului și acumularea de profesionalism și entuziasm, iar entuziasmul este exact ce ne lipsește de multe ori.
Traseul lor poate fi folosit ca oglindă. Ei și-au trăit gândul, cum spunea domnul Liiceanu. Narațiunea succesului lor poate deveni narațiunea speranței. Exemplele lor demontează ideea că succesul este imposibil. Cu acești oameni se poate construi un spațiu al întâlnirii, un spațiu al prieteniei și, mai ales, se poate susține o cultură a demnității”, a explicat Ambasadorul României la Vatican.
