Când se alege fertilizarea in-vitro în locul inseminării artificiale, o procedură mai simplă?
„În reproducerea umană asistată, avem cele două variante: inseminarea intra-uterină şi fertilizarea in-vitro. Ambele sunt proceduri cu indicaţii diferite şi cu şanse de reuşită diferită. Inseminarea intra-uterină este cu şanse de reuşită mai mici, de 10-15% per procedură. Şi are nişte indicaţii clare. În primul rând, e bine ca pacienta să fie tânără, sub 35 de ani, trompele să fie permeabile, şi patologia masculină poate să aibă modificări, dar minore. Chiar dacă cuplurile îşi doresc procedura de inseminare intra-uterină în locul fertilizării in-vitro, nu tot timpul au indicaţia medicului.
Uneori se recomandă trei proceduri de inseminare intra-uterină, care să cumuleze practic o şansă de reuşită de 60-70%. Dacă nu se reuşeşte acest lucru, se trece la fertilizarea in-vitro.
Aceasta e o procedură mai complexă, necesită mai multe investigaţii, mai mulţi paşi. Pacienta trebuie să facă un tratament de stimulare ovariană, care poate să dureze între 8-10-12 zile, în funcţie de cum răspunde ovarul. Timp în care necesită mai multe monitorizări ecografice. La final, se recoltează ovocitele. În laborator, ovocitele sunt puse cu sperma partenerului şi se formează embrioni, care sunt transferaţi rând pe rând în uterul matern. Şansele de reuşită sunt în funcţie de vârsta pacientei şi în funcţie de numărul de ovocite pe care le recoltăm. Şansele de a naşte copilul sunt de 40-50% per un ciclu”, a declarat Dr. Lucia Luchian, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale și directorul medical al Centrului FIV SANADOR.
