Psihologul Radu Leca explică de ce se ceartă cuplurile certărețe mai des decât celelalte. Din spatele conflictelor frecvente se ascunde un „confort disfuncțional” format în copilărie, mai ales în familii cu părinți dependenți sau abuzivi.
„Este vorba despre un anumit tip de confort, un confort disfuncțional, un confort de „nișă”.
Persoanele crescute de părinți alcoolici sau dependenți, fie de droguri, fie de mâncare, au trăit în medii tensionate, unde mâinile ridicate și pumnii încleștați erau des întâlniți. Până la vârsta de 18-20 de ani, cât timp stau cu acești oameni, nu își vor găsi liniștea. Cu cât fug mai repede de acasă după vârsta de 18 ani, cu atât este mai posibil să fie fericiți.
Ulterior, își caută parteneri asemănători părinților. Cei care nu au fost crescuți de părinți cu dependențe au șansa de a fi mai puțin certăreți. Odată cu schimbarea frecvenței Pământului, de la 7,83 Hz la 40 Hz, toate manifestările de anxietate, depresie, stres post-traumatic, stres și epuizare, nevoia de a urla, de a țipa, de a reacționa isteric sau maniacal, au crescut. Și, odată cu acestea, au apărut din ce în ce mai des bolile grave, precum cancerul.
Certăreții devin vizibili. Îi vezi. Îi poți citi din priviri. Eu îi văd de cum intră în cabinet. Când intră doi, trag adânc aer în piept și îmi imaginez o zi frumoasă, însorită, pe malul mării, alături de omul pe care-l iubesc, și știu că ora care urmează va trece repede. Îmi dau seama că oamenii certăreți care vin la psiholog au tendința să-l folosească. Se folosesc de el cu totul.
Cum? Îl tratează ca pe un judecător. La început, îl văd ca pe o autoritate. Vor să afle cine are dreptate.
– Spuneți-mi dumneavoastră, domnule Radu, cine-i de vină? Eu sau ea?
– Cu cine țineți? Cu femeile sau cu bărbații?
Mimica lor devine imediat un instrument de manipulare. Dragii de ei încearcă din răsputeri să găsească o cale de mijloc, dar într-o logică de dominare. Dacă un cuplu certăreț ar face cu schimbul la conducere, de exemplu: șase luni tu, șase luni eu, lucrurile ar fi mai simple. Certăreții se ceartă pentru că se luptă pentru putere. Cine pe cine domină, când și de ce?
Dominarea are o bază profund neprietenoasă:
– Sunt mai bun ca tine.
– Ba nu, eu sunt mai bun.
– Nu faci bine! Lasă-mă pe mine!
– Ești un prost! Niciodată nu faci nimic cum trebuie!
Și atunci celălalt intră în defensivă. Această stare de defensivă ridică nivelul de excitabilitate cerebrală. Creierul se înfierbântă, sângele circulă mai rapid, creierul e inundat de sânge mai mult decât în mod normal.
Spune: „Acum m-am trezit! Acum pot să mă și bat, dacă trebuie!”
Această stare este însoțită de o nevoie de consum, mâncare dulce, alcool. Începe cu berea, se termină cu băuturile tari. Dacă le amestecă, e dezastru. Și, desigur, apare și cannabisul. În funcție de gradul lui de confort, persoana poate aduce în discuție evenimente vechi, trăite cu partenerul, cu scopul de a „scoate ochii”:
– Cine te-a îngrijit? Cine a avut grijă de tine? Ai tupeu să-mi vorbești așa?
Tonul crește treptat, pe un crescendo. Iar dacă acest cuplu s-a format… numai Bunul Dumnezeu știe de ce și cum: într-un moment de nebunie, de pierdere, de prostie pură. Relația a fost inițial marcată de acceptarea unei autorități, unul dintre ei domina, celălalt era supus. În timp, raportul s-a schimbat, au devenit egali. Iar cel „mai mic și mai amărât”, cum se spune în povești, a devenit mare și puternic. Și astfel, au apărut certurile groaznice.”, a explicat Radu Leca.
