Alexandra Șerb, coach pentru părinți, atrage atenția asupra tendinței de a pune prea mult accent pe rezultate în educația copiilor, în detrimentul nevoilor emoționale ale acestora. Ea subliniază importanța creării unui mediu de siguranță emoțională pentru copii, atât acasă, cât și la școală, ca bază a unei învățări sănătoase.
„Avem tendința, atât noi ca părinți, cât și sistemul, să punem foarte mult accent pe rezultate. Și asta e puțin contraproductiv, și o să explic de ce. Atunci când ne uităm doar la rezultate, uităm să luăm în calcul ceea ce simte copilul și ceea ce este el cu adevărat. Atunci când ne concentrăm doar pe ce note are, dacă stă cuminte în bancă, dacă e bun la școală, ce performanță cognitivă are, uităm să luăm în calcul ceea ce este el emoțional. Dacă are dificultăți în a procesa informațiile, dacă așteptările noastre sunt adaptate la realitatea lui. Și atunci, în momentul în care punem presiune și aplicăm tehnici care se concentrează mai mult pe rezultate, pierdem din vedere o mare bucată de valoare pe care o putem crea: siguranța emoțională a copilului. Aceasta poate fi construită atât acasă, între părinți, cât și la școală, de către profesori sau de către orice adult care intră în contact cu copilul.
Inteligența emoțională este baza învățării, iar dacă facem un pas înapoi și nu mai punem atât de mult accent pe rezultate, ci ne concentrăm pe copil, îl vedem unde este, la ce nivel se află, ce nevoi are și creăm siguranța emoțională, această atitudine va avea un impact major și asupra rezultatelor, indirect. Emoțiile se trăiesc în corp. De fapt, când vorbim despre asta, este important să aducem în discuție și teoria polivagală. Aceasta este o resursă pe care eu o folosesc atât în viața mea de părinte, cât și în activitatea profesională cu părinții cu care lucrez.
Este momentul în care înțelegem cum funcționează corpul nostru și cum trăim emoțiile în corp, și că, pentru a funcționa la un nivel optim, corpul nostru are nevoie de siguranță. În acel moment, începem să înțelegem că uneori copilul nu poate sau îi este greu într-un proces și că nu face intenționat anumite comportamente. Dacă încep să taxeze, să rușinez, să-l forțez să obțină rezultate fără a aborda baza, adică cum se simte copilul în proces, dacă are sprijinul necesar, ce nevoi are, dacă are instrumentele potrivite pentru a face față situațiilor, atunci nu pun bazele inteligenței emoționale.
Siguranța în corp este esențială, pentru că noi, ca ființe, suntem echipați cu un sistem autonom, sistemul nervos autonom, care detectează pericolele. În momentul în care simțim că suntem în pericol, se activează o stare de urgență în corp, care blochează toate resursele necesare pentru accesarea funcțiilor superioare: gândirea logică, gândirea critică, capacitatea de analiză și sinteză, rezolvarea problemelor, curiozitatea. Așadar, când mă simt în siguranță, când copilul se simte în siguranță, poate accesa aceste funcții. Când nu se simte în siguranță, este ca și cum Wi-Fi-ul ar fi oprit, iar el nu mai poate accesa acele funcții, pentru că energia sa vitală este concentrată pe supraviețuire.
Este exact ca atunci când simt mirosul de fum și îmi dau seama că este un incendiu undeva; nu mă apuc să șterg praful, mă duc să sting focul. La fel și copilul: când se simte în pericol sau sistemul său nervos este inundat de semnale de pericol, nu mai poate fi curios, nu mai poate fi creativ la capacitatea sa maximă. Poate să învețe, poate să facă lucruri de bază, dar nu la capacitatea sa maximă. Și asta e păcat să lăsăm pe masă un lucru atât de important.
Ce îl declanșează pe copil să se simtă în pericol? Pericolul poate fi fizic, atunci când vede ceva periculos, dar poate fi și un pericol perceput. Aici încadrez rușinarea, judecata, presiunea, corectarea și tot ce ține de taxarea comportamentului copilului înainte de a înțelege ce se află sub acest comportament. Un astfel de mediu îl declanșează pe copil să rămână într-o stare de avarie, iar acest lucru nu îl ajută pe partea academică.”, a spus Alexandra Șerb, coach pentru părinți.
