La Părinți Prezenți, profesoara Claudia Chiru a subliniat importanța abordării corecte a temelor pentru copii, mai ales în clasele pregătitoare. Ea a explicat că temele sunt inutile și chiar dăunătoare pentru micuți, care nu sunt încă capabili să se concentreze pe perioade îndelungate. Profesoara a avertizat că presiunea exercitată de părinți asupra învățătorilor pentru a da teme contribuie la un cerc vicios, care face mai mult rău decât bine, și a subliniat că este esențial să vedem copiii așa cum sunt: niște copii care au nevoie de timp pentru a se bucura de lectură, joc și creativitate.
„Doamnele care dau teme ar trebui să nu mai dea, pentru că nu au de ce să le dea teme. Imaginați-vă cât de greu este pentru un copil. Tema îi dai să facă ceva, dar de obicei îi dau fișe. Pentru a rezolva ce e pe fișa aceea, el trebuie să citească. El nu știe să citească. Și dacă știe să citească, pentru că a învățat exact, nu înțelege ce a citit. Și atunci se frustrează și se strică iar. Și ne întoarcem iar la mins și despre ce vorbeam mai devreme, că se strică lucrurile. De ce să-i dai copilului de clasa pregătitoare teme, dacă el nu poate să se concentreze mai mult de un sfert de oră, 20 de minute? Nu putem, hai, maxim jumătate de oră. Pentru ce? De ce să-l îndepărtezi de bucuria de a citi? De bucuria de a se juca? De bucuria de a scrie? Pe care le gustă puțin mai târziu. Și să nu-l lași acum să facă ceea ce trebuie să facă? Deci, doamnele învățătoare care dau teme la clasa pregătitoare trebuie să se oprească, pentru că chinuie pe toată lumea.
Vedeți că unii spun că părinții pun presiune pe doamnele învățătoare să dea teme. Adică doamnele învățătoare se scuză: „Părinții mi-au cerut asta, eu le dau teme.” Am vorbit la început, Loredana, despre cercul acesta vicios. Dacă nu ar exista doamne care dau teme, nu ar exista părinți care cer teme și invers. Adică, dacă părinții n-ar cere teme, n-ar exista doamne. Și dacă doamnele, Loredana, n-ar exista, părinți care cer teme. Pentru că părintele vrea să-l vadă pe copilul lui, Doamne, că poate să ajungă pe lună din clasa pregătitoare. Așa avem noi dorința asta, nu știu de ce, e necontrolată. Adică, eu știu de ce, da. Spun așa că nu știu de ce. Fiecare să stea să se gândească, pentru că în viața asta de aceea suntem lăsați și avem atât de mulți ani la dispoziție. Să stăm un pic să reflectăm și să vedem ce anume au făcut părinții noștri într-un fel. Ce puteau să facă altfel, ce putem să facem noi și să ne întrebăm un pic, dacă vrem să contribuim la bunăstarea societății și la evoluția ei. Trebuie să ne întrebăm și ce putem să oprim noi și ce putem să schimbăm noi. Și acesta este un lucru pe care îl putem opri și îl putem schimba.
Să ne vedem copilul așa cum este el, un copil care a venit pe lume așa cum vin toți copiii din lumea asta și care va merge la școală și va face tot ce face majoritatea. Sunt foarte puțini care fac altceva, da? Foarte puțini. Geniile sunt rare. Da, profesoară, părinții sunt cumva debusolați de faptul că fiecare clasă la pregătitoare, că suntem la pregătitoare, lucrează cu caiete diferite.”, a explicat Prof. Claudia Chiru, la Părinți Prezenți.
