Germania şi-a început dependenţa de gazul rusesc în anii ’70, pornind de la o politică a reconcilierii cu URSS. Willy Brandt, primul cancelar social-democrat al ţării, şi-a dorit o împăcare istorică cu Uniunea Sovietică. A fost, însă, decizia corectă?
„Din punct de vedere istoric, e foarte interesant. Franţa are o moştenire istorică pe energie, din perioada generalului Charles De Gaulle, care a văzut atomul, deci energia nucleară, ca pe o sursă de independenţă şi autonomie. Germania a dezvoltat încă din anii 70 o altă politică, creată de Willy Brand, primul cancelar social-democrat al Germaniei. Acesta avea un vis, voia reconcilierea cu URSS, aşa cum Konrad Adenhauer, a făcut cu Franţa. Şi reconcilierea asta urma să fie făcută prin relaţii economice. Aşa au apărut legăturile energetice dintre Rusia şi Germania, Austria, şi alte ţări.
Din punct de vedere istoric, Germania are o relaţie complicată cu energia nucleară. Vine, poate, dintr-o frică cu privire la siguranţa utilizării centralelor nucleare, şi asupra tratamentului deşeurilor nucleare. Ceea ce trebuie să le spunem ascultătorilor noştri este că la nivel european avem cele mai înalte standarde de securitate nucleară din lume. După Fukushima, au fost şi mai ridicate aceste standarde. Ele sunt foarte importante.
Germania are o traiectorie destul de interesantă. Angela Merkel, în primul său mandat, a decis ca centralele nucleare existente să îşi extindă durata de viaţă. Până la urmă, după Fukushima, Germania a decis să renunţe la energia nucleară, a fost o decizie unilaterală. Şi aceasta a fost înlocuită cu o parte regenerabilă, dar şi cu mult gaz rusesc, care la vremea respectivă era foarte ieftin”, a explicat Adina Crişan la Anti Mit.
Diferenţa dintre Franţa şi Germania
„Gazul produce încălzire globală, stai la mâna Moscovei. Acum, Germania a trecut din nou pe cărbuni, deci poluează. Nu vi se pare că s-a lucrat cu mijloace de propagandă aici? URSS-ul şi alţii au alimentat aceste campanii anti energie nucleară”, l-a întrebat Val Vâlcu pe Bogdan Hrib.
„Eu cred că asta se numeşte memorie colectivă. Ţinem minte numai ce ne convine, indiferent că e în sens pozitiv sau negativ. Cred că a fost mai uşor, între ghilimele, pentru guvernul federal german, să renunţe la asta. Şi în România ne-am gândit tot timpul la ce se poate întâmpla cu centralele nucleare. Din fericire sau din nefericire, Franţa a luat o decizie strategică, când a decis să investească mult în asta. Aceste voci care din public, de undeva, tot aruncă păreri, pot fi evidente ghidate, sponsorizate, dar poate fi vorba şi de un mental colectiv. În plus, cred că s-ar putea să fie vorba şi de o problemă de structură administrativă. Germania e stat federal, Franţa e stat naţional. S-ar putea ca deciziile strategice să se ia mai uşor în Franţa decât în Germania”, a replicat Bogdan Hrib.
„În cazul Germaniei, cred că punctul foarte interesant este reprezentat de legăturile lui Gerhard Schroder cu Vladimir Putin şi Nord Stream. După ce a fost cancelar al Germaniei, la începutul anilor 2000, a plecat foarte repede în Consiliul de Administraţie al Nord Stream. E şi un apropiat al lui Vladimir Putin. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este ce ar fi putut favoriza Gerhard Schroder la nivel german şi european”, a mai punctat Adina Crişan.
Willy Brandt, demisie din cauza unui consilier care era spion rus
„Să nu uităm de ce a plecat Willy Brandt de la guvernare. Consilierul său era spion STASI”, a încheiat Val Vâlcu.
