În cea mai recentă emisiune Cultura pentru toți, cei doi realizatori, scriitorul Flaviu Predescu și criticul literar Daniel Cristea-Enache, au abordat opera unui poet contemporan, Ion Mureșan.

Pentru că acesta are o carte cu numele Alcool, cei doi au vorbit și despre asocierea dintre artiști și acest viciu. Mai exact, ce reprezintă pentru un scriitor băutura.

„Ion Mureșan face parte din Champions League a marilor băutori, așa cum a fost și regretatul Ioan Es. Pop, așa cum a fost și acest Pep Guardiola al consumului de alcool și de mare poezie, care a fost Nichita Stănescu dar și Leonid Dimov.

Pentru ei, alcoolul nu este ceea ce este pentru oamenii obișnuiți, ca să uiți de probleme și de necazuri, pentru ei e un fel de catalizator al viziunii artistice și poetice. Le accentuează vizionarismul, le dă și mai mult curaj în curajul lor, oricum apreciabil, de a forța limitele imaginarului și ale expresiei.”

Dacă mulți poeți sunt cunoscuți ca mari băutori, pentru critici lucrurile nu stau chiar așa, spune Daniel Cristea-Enache. Criticul a recitat și un poem al lui Ion Mureșan din cartea numită anterior.

„Apoi vin criticii care sunt anti-alcoolici și care sunt impresionați de aceste viziuni. Fiindcă l-ai menționat pe Al. Cistelecan, este unul dintre cei mai mari critici de poezie din literatura română contemporană. Deci avem și mari poeți, avem și mari critici de poezie.

Eu aș citi un poem din cartea „Alcool” a lui Ion Mureșan, un volum despre care eu am scris o cronică amplă, spunând că este o capodoperă și care rezistă absolut extraordinar. Volumul a apărut în 2010, suntem în 2025, au trecut 15 ani, dar nu e niciun rid pe obrazul acestei poezii, care se va citi și peste 50 de ani cu aceeași bucurie intelectuală și estetică.

Se intitulează „Poem de dragoste (la Satul Mare)” și aici Ion Mureșan îl parafrazează pe Nichita Stănescu. E un fel de omagiu adus stilului lui Nichita Stănescu, un mare autor de poezii de dragoste.

Iată poemul lui Ion Mureșan:

Ea are ochii ca doua legi abrogate.

Ea are ochii ca două încăperi de arhivă

în care eu peste mine, eu peste mine, eu peste mine stau stivă

legat si mă umplu de praf si păcate.

Ea are ochii încercuiți de gheruțe.

Ea are ochii încercuiti de țepi foarte dulci,

încat îți vine s-o legi și s-o culci într-un pat de mămăruțe.

Ea e salbatica și-i mereu gata-gata să sară și să muște

și-i gata-gata să adoarmă în mijlocul săriturii.

Ea are capcane cu miere în jurul gurii,

încat iți vine să tragi peste ea cearsaful pădurii.

Ea este verde si amară.

Ea este foarte blânda, foarte frumoasă și foarte periculoasă.

Cetațeni, n-o lăsați să iasă din casă.”