Stilul permisiv de parenting, utilizat deseori în zilele noastre, este axat pe libertate și exprimarea emoțiilor. Deși bine intenționat, acest tip de educație parentală riscă uneori să creeze copii fără limite clare și cu un simț redus al responsabilității.
În cadrul celei mai noi ediții a emisiunii „Părinți Prezenți” de la DC News și DC News TV, realizată de redactorul-șef Părinți și Pitici, Loredana Iriciuc, au fost abordate diverse subiecte, alături de invitatul Răzvan Vasile, precum metodele prin care părinții pot deveni mai buni în relația cu proprii copii.
Răzvan Vasile este antreprenor, speaker, mentor și life coach pentru copii și adolescenți, fondatorul MBAKids Academy și ParentX. El a explicat pe ce se bazează parentingul permisiv din zilele noastre, care a luat locul parentingului autoritar, folosit de generațiile mai vechi.
Potrivit lui Răzvan Vasile, parentingul permisiv nu este, de fapt, o lipsă de reguli, ci o lipsă de conexiune autentică între părinte și copil. El subliniază că părinții și copiii și-au pierdut atenția unii față de alții. Aceștia sunt distrași de alte preocupări, ceea ce duce la o deconectare emoțională profundă.
„Am schimbat de la Bătaia e ruptă din Rai și de la Unde dă mama, crește! trauma… La faptul că avem atenția furată. Ce se întâmplă acum? nu e permisiv nimic… Este Ni s-a furat atenția! Noi nu ne mai conectăm.
Dumnezeu, când noi ne naștem, dă fiecăruia două monede: două cadouașe frumoase: timp și energie. Dar unde ne este nouă atenția – acolo ne sunt cadourile acestea. Acolo ne este timpul și energia.
Părinților li s-a furat atenția, copiilor li s-a furat atenția. Nici unii, nici alții nu mai au nici timp și energie. Și atunci, ne uităm unul la altul, unul prin altul și nu ne vedem.” – Răzvan Vasile.
Răzvan Vasile: „Decât să spun Te iubesc!, mai bine spun Te văd!”
Răzvan Vasile a subliniat, totodată, importanța prezenței și conexiunii autentice în familie. El a atras atenția asupra nevoii părinților de a fi modele pentru copii, oferindu-le afecțiune și timp prețios, nu doar bunuri materiale.
„Decât să spun Te iubesc!, mai bine spun Te văd! E de o mie de ori mai puternic! Eu când te văd, te simt, te ascult, te înțeleg. Sunt prezent, mă conectez. Unde mă uit acum? În ochii tăi. Cum se face conexiunea? Ochi la ochi înseamnă suflet la suflet, minte la minte și inimă la inimă.
La noi nu mai există așa ceva! La nicio familie, pe cuvânt! Am pus eu un reel (n.r. clip video) care a făcut vreo 5 milioane de vizualizări și vreun milion de înjurături. Am zis așa: Când intri în casă, bărbatule – pentru că tatăl e la fel de important ca mama, este chiar jumătate – și-ți vezi copiii și soția așteptându-te sau în sufragerie, undeva, du-te la soția ța! Ia-o în brațe, ciufulește-o un pic, strânge-o, pup-o! Ridic-o, pup-o iară și spune-i c-o iubești.
După te duci la copii, te duci la ei și îi strângi în brațe ș.a.m.d. Pentru că ei… ce o să zică? – Uite, domnule, mama! Noi trebuie să fim model, referința. Dacă nu facem asta și nu suntem modele adevărate și nu înțelegem că al copiilor creier se cartografiază de la A la Z în primii șapte ani de viață, și tot ce se află în primii șapte ani de viață, mama, tata, se va afla înăuntrul lor în viața de adult, s-a dus totul…
Nouă ni s-a furat atenția. Nu suntem permisivi! Nu ne mai interesează! Nu mai putem, credem că n-avem timp! Cu toate că, să-și noteze toată lumea, 92% din ce facem zilnic, ca adulți, nu este esențial. Și ce e mai esențial decât să-și crești copilul?
Copilul este o resursă de maturizare și vindecare pentru tine. E vindecarea ta, înțelegerea la ce ai făcut tu când erai mic. Dar noi nu ne mai conectăm! Și aici s-a pierdut totul! Și mai facem ceva! Când nu ne conectăm, înseamnă cu nu suntem prezenți.
Când nu ești prezent, esti pe pilot automat. Când ești pe pilot automat, îți lucrează subconștientul. 90% din viața noastră e subconștientul. Și ce-ți iese de acolo? Cum ai fost crescut tu, și vii și-i mai bați, vii și mai țipi.
Deci, după ce că nu ești prezent, le mai furi și puterea cea mai mare: unicitatea. Copiii sunt unici! Noi n-avem mult de făcut. Decât să nu mai muncim „ca să aibă ei”… Tu muncești ca să aibă, iar ei nu vor decât să te aibă pe tine. Măcar 10 minute! Dar adevărate 10 minute! Să stai cu ei jos, pe covor, să te joci. Să-i întrebi: Cum a fost? Și să taci, să-i asculți! Dar conectându-te!” – Răzvan Vasile.
