Încrederea este cheia în relația dintre părinți și copii, iar acest subiect a fost dezbătut pe larg în cadrul emisiunii Părinți Prezenți, moderată de Loredana Iriciuc. Tema discuției, „Cum pot mamele să ceară timp personal fără să se simtă vinovate sau egoiste”, a adus în prim-plan provocările părinților în echilibrarea nevoilor proprii cu responsabilitățile familiale.
Psihologul Daniela Gavankar a oferit sfaturi valoroase despre cum să creștem copii responsabili, empatici și independenți, prin acordarea încrederii și recunoașterea vulnerabilităților noastre.
Cum pot face față mamele „vinovăției” de a lua o pauză
Loredana Iriciuc a mărturisit o situație des întâlnită de părinți, mai ales de mame: sentimentul de vinovăție atunci când cer câteva momente de liniște: „De exemplu, eu, dacă îi spun copilului să mă lase cinci minute, atât de prost mă simt”, a spus moderatoarea, ilustrând cum părinții adesea își pun nevoile pe plan secundar, din dorința de a răspunde mereu cerințelor celor mici.
Psihologul Daniela Gavankar a explicat că această vinovăție provine, în mare parte, din lipsa de încredere – nu doar în copii, ci și în ceilalți membri ai familiei. „Eu cred că are legătură cu încrederea pe care noi le-o acordăm copiilor noștri, soților, în general oamenilor din viața noastră,” a subliniat aceasta.
Cum să educi autonomia copilului
Unul dintre punctele esențiale ale discuției a fost despre importanța educării autonomiei copilului, începând de la vârsta de 5-6 ani. Daniela Gavankar a încurajat părinții să le permită copiilor să aibă grijă de ei înșiși în situații simple, precum să-și pregătească un pahar cu apă sau un sandwich.
„Este foarte important ca, în momentul în care eu îmi recunosc o perioadă de vulnerabilitate, să am atâta încredere în copilul meu încât să pot să-i spun asta: Uite, mă simt foarte obosită astăzi sau am o durere de cap îngrozitoare. Am nevoie să mă lași un pic, să mă odihnesc și să-mi revin. Fă-ți tu un sandwich dacă îți e foame, pentru că eu am încredere în tine că poți să faci asta. Și mai mult decât atât, aș plusa un pic și, când îți faci, ce zici, îmi faci și mie unul?”, explică psihologul.
Această abordare nu doar că le oferă copiilor șansa să devină mai independenți, dar le și arată că părinții îi consideră capabili. În plus, gestul de a-i încuraja să contribuie îi face să se simtă importanți și valoroși în cadrul familiei.
Empatia copiilor față de vulnerabilitatea părinților
Daniela Gavankar a evidențiat că, atunci când părinții își exprimă deschis vulnerabilitatea, copiii răspund cu empatie și dorință de ajutor.
„Copiii sunt foarte dornici să facă asta și vei vedea că, dacă îi ceri copilului să-ți facă un sandwich, el ți-l face cu șuncă, dar pune și două bombonele ca ochi acolo sau un biscuite cu care să te bucure pentru că el înțelege, empatizează și respectă vulnerabilitatea unui om.”, mai spune ea.
Aceasta a subliniat și faptul că părinții, în general, au dificultăți în a-și recunoaște și declara vulnerabilitatea. Totuși, acest pas este esențial pentru a construi relații sănătoase și bazate pe respect.
Vulnerabilitatea și respectul în familie
Un alt punct esențial al discuției a fost despre cum vulnerabilitatea trebuie exprimată cu respect față de ceilalți membri ai familiei.
„Vulnerabilitatea nu se trăiește cu permisiunea celorlalți. Eu nu am nevoie ca să fii tu de acord și să mă lași. E adevărat că trebuie să declari vulnerabilitatea cu respect, cu empatie și cu iubire față de ceilalți. Deci nu mă simt bine, am nevoie să mă odihnesc sau mă doare ceva, am o dificultate și am foarte multă încredere în voi că vă descurcați.”, punctează Daniela.
Daniela Gavankar a încurajat părinții să aibă încredere în faptul că și-au crescut bine copiii și că aceștia sunt capabili să înțeleagă momentele de dificultate ale părinților.
Lecția principală: încrederea este cheia
Această conversație a adus în prim-plan importanța de a avea încredere în copii și în parteneri. Încrederea este un element esențial pentru a dezvolta relații sănătoase și pentru a le arăta copiilor că sunt capabili să gestioneze mici responsabilități.
Mesajul final al psihologului a fost unul de încurajare: „Îmi imaginez că ne-am crescut cu toții bine copiii și că avem în casă parteneri care ne iubesc și ne respectă. În aceste condiții, cine ar putea să spună că vrea să stai tu în picioare și să faci de mâncare dacă ești bolnavă? Nu există așa ceva, dar noi nici măcar nu testăm să vedem răspunsul copiilor noștri sau răspunsul soților noștri.”
