Alin Ciupală, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti a adus în discuție, cu ocazia participării sale la emisiunea #Rezist, difuzată pe DCNewsTV, despre cum au rezonat intelectualii din România cu mediul politic de-a lungul istoriei.
Profesorul spune că aceștia au fost mereu fideli sistemului, astfel încât, chiar și în timpul perioadei comuniste, erudiții patriei au fost mereu supuși ideologiei de partid, în detrimentul așa numitelor mișcări disidente.
Gazda emisiunii, jurnalista Oana Stănciulescu, este de părere că suveraniștii de astăzi își însușesc în mod nelegitim conceptul de patriotism iar în acest caz, intelectualii țării ar trebui să aibă rolul de a corecta această arestare a unui credințe care în fapt nu ar trebui să fie etichetată în vreun fel cu vreo ideologie.
„Văd cât de bine prinde propaganda la oameni la care nu te-ai fi așteptat să prindă și care invocă aceste noțiuni că sunt patrioți și suveraniști. Iată un model foarte clar de confiscare, de fapt, a conceptului de națiune și de patriotism. Dar unde sunt intelectualii?”, spune moderatoarea emisiunii.
„Întotdeauna intelectualitatea românească a vrut să fie cât mai aproape de puterea politică, începând cu perioada Regelui Carol I, continuând cu perioada interbelică… nemaivorbind de perioada Regelui Carol al II-lea, care este un vârf din punctul acesta de vedere, dar inclusiv în timpul regimului comunist”, este de părere istoricul Alin Ciupală.
Așa numita rezistență prin cultură a perioadei comuniste
„După părerea mea, acest concept lansat de unii imediat după revoluție, rezistența prin cultură, este un concept cu totul și cu totul fals. N-a existat în România rezistență prin cultură. Vreau să o spun categoric, de ce? Dintr-un motiv foarte simplu: pentru că rezistența prin cultură presupune mijloace alternative de natură culturală față de cele ale regimului, ceea ce în România n-a existat. N-am avut edituri subterane în România, n-am avut companii de teatru subterane în România, n-am avut reviste clandestine. În România, exceptând, poate, literatură de sertar, așa cum avem în Cehoslovacia, în Ungaria, în Republica Democrată Germană.
Au fost două-trei excepții, oameni care au avut curaj la un moment dat să se împotrivească regimului, dar au fost foarte repede anihilați, pentru că intelectualitatea românească nu s-a dus să-i sprijine. Cei mai mulți dintre intelectualii români în perioada comunismului doreau să-și publice cărțile la editurile de stat, să încaseze drepturile de autor, să-și vadă piesele puse în scenă pe scenele din străinătate, să meargă în străinătate, să stea la mare și la munte în casele de creație ale Uniunii Scriitorilor sau ale Uniunii Artiștilor Plastici, și tot așa. De fapt, rezistența prin cultură este o încercare foarte palidă de a explica susținerea lor, a intelectualilor, a celor mai mulți dintre ei, față de regimul comunist”, a conchis profesorul.
