Recent, dr. Corneliu Toader, reputat neurochirurg, a discutat alături de jurnalistul Val Vâlcu și academicianul Irinel Popescu despre importanța cunoașterii antecedentelor familiale în ceea ce privește afecțiunile cerebrovasculare și necesitatea unor investigații preventive.
Factori de risc genetici și importanța prevenției
Val Vâlcu a subliniat că multe persoane cunosc doar că rudele lor au suferit un atac cerebral, fără a avea detalii despre tipul exact al afecțiunii.
Dr. Corneliu Toader a oferit exemplul cavernomului, o malformație vasculară de natură genetică 100%, cu transmitere autozomal dominantă, ceea ce înseamnă că descendenții au mari șanse să moștenească afecțiunea.
„Așa cum a spus, singurul fapt că cineva din familie a avut un atac cerebral este suficient pentru a te pune în gardă. Aș putea să vă dau exemplu de afecțiunea cerebrală cum este cavernomul, care este practic o malformație cu vase embrionare care are determinism genetic de 100% și care mai este și autozomal dominantă. Deci dacă cineva din familie a avut-o, categoric descendența o moștenește.”, explică acesta.
Vârsta optimă pentru analize preventive
Referindu-se la momentul optim pentru efectuarea investigațiilor, dr. Toader a explicat că accidentele vasculare cerebrale sunt rare la copii, datorită supleții vaselor de sânge. Cel mai tânăr pacient tratat de el a fost un copil de 9 ani cu anevrism cerebral rupt.
„Statisticile arată că sunt foarte puțini copiii care au fost diagnosticați cu anevrisme cerebrale rupte. De ce? Pentru că și vasele sunt mai suple, sunt mai elastice, nu determină rupturi. Pot să vă spun că cel mai mic pacient pe care l-am avut eu a avut 9 ani. Și într-adevăr a venit cu anevrism cerebral rupt de arteră comunicantă posterioară un anevrism de carotidă, să zicem, la intrarea carotidei în cutia craniană cu semnele de hemoragie subarahnoidiană.
Pe măsură ce noi îmbătrânim, vasele suferă modificările firește arterosclerotice și atunci sunt și mai fiabile și poate să rupă anevrismul. Însă, trebuie să ținem cont că accidentul vascular global vorbind, aici includem totul, și accidentele vasculare ischemice și accidentul vascular cerebral hemoragic din cadrul sângerărilor prin anevrisme prin malformații vasculare cerebrale, reprezintă a treia cauză de mortalitate peste tot în lume, inclusiv la noi. Asta înseamnă că trebuie să ne preocupăm foarte mult în ceea ce privește prevenția. Din acest punct de vedere, cardiologii sunt un pas înaintea noastră, aș putea să spun, trebuie să o recunosc. ”, mai adaugă el.
Colaborarea dintre neurologi și cardiologi
Acad. prof. dr. Irinel Popescu a punctat necesitatea unei colaborări mai strânse între neurologi și cardiologi pentru un diagnostic precoce.
„Da, deci ați menționat faptul că cardiologii sunt cumva înaintea dumneavoastră. Mă gândesc că totuși profilul sau specialitatea lor fiind bolile cardiovasculare, un examen complet ar trebui să includă doplerul de carotidă, un examen cardiologic complet. Și atunci vă ajutați reciproc cumva, plus mai multe cazuri ar putea fi salvate, ar putea fi diagnosticate precoce și eventual salvate, nu?”, spune el.
Dr. Toader a susținut că domeniul cardioneurologiei câștigă teren și că multe accidente vasculare cerebrale sunt cauzate de afecțiuni cardiace, cum ar fi fibrilația atrială.
„Da. Domnule academician, astăzi în mediul academic se concretizează ideea de cardioneurologie, pentru că foarte multe afecțiuni cerebrale apar din cauza unor manifestări cardiace. E un exemplu banal, o stenoză mitrală, o fibrilaţie atrială poate să împroaşte emboli la nivelul creierului, acolo circulația este de tip terminal și cred că peste jumătate sau dacă nu în circulația posterioră, 80% din accidentele vasculare ischemice cerebrale sunt embolice și sunt de cauză cardiacă.”, continuă Toader.
Recunoașterea semnelor neurologice
Dr. Corneliu Toader a atras atenția asupra importanței identificării precoce a simptomelor neurologice, subliniind că acestea sunt destul de evidente pentru pacienți și familiile lor. Printre cele mai comune semne de alarmă se numără:
- Hemipareza (slăbiciunea pe o parte a corpului);
- Pierderea bruscă a acuității vizuale;
- Tulburări de vorbire, cum ar fi afazia;
- Căderea pleoapei, care poate indica un anevrism de comunicantă posterioară ce afectează nervul oculomotor.
„În momentul în care sesizează un simptom neurologic, poate că aici lucrurile sunt mass media, poate prin emisiunile cu profil medical, o hemipareză, în general, nu este ignorată de pacient și nici de familie.
O scădere bruscă de acuitate vizuală, chiar o cercetate bruscă instalată, nu poate fi ignorată de pacient sau de anturajul pacientului.
O tulburare de vorbire, în sensul unei afazii, unei neputințe de a te exprima, este iarăși un lucru care se observă foarte ușor și asta arată foarte clar că ceva se întâmplă în emisferul de partea stângă și că este și o boală vasculară, pentru că debutul ictal este caracteristic, este marca diagnostică a patologiei vasculare. Patologia tumorală are un debut lent, mai insidios.
Se spune, totuși, că migrenele, un bolnav care are o migrenă de ani de zile, poate să aibă un anevrism cerebral. Am întâlnit și noi asemenea cazuri, este foarte adevărat, pentru că un bolnav migrenos este un bolnav care se explorează: computer tomografic, rezonanță magnetică nucleară și în ochii unui neurochirurg avizat nu poate să scape un anevrism.
Însă, anevrismele mari cu anumite locații pot să dea niște semne neurologice de localizare și am să vă dau un exemplu. Anevrismul de comunicantă posterioră dezvoltat inferior lovește nervul oculomotor și atunci dă o pareză de oculomotor, bolnavului cade pleoapa. Acesta este un semn neurologic atât de evident, atât pentru bolnav cât și pentru anturaj, încât nu poate fi neglijat.
În principiu, pacienții sesizează un semn neurologic, paradoxal, deși lumea medicală consideră că semnele neurologice sunt greu de depistat, aceste semne de alarmă sunt destul de evidente. Nu vorbim acum de semne neurologice de finețe, care duc la localizări de arii corticale. Asta rămân în seama colegilor neurologi, neurochirurgi.”, explică Corneliu Toader pe larg.
