„Necesitatea a izvorât din nevoia pe care a avut-o poliția română, în înțelegerea comportamentului criminal. La începutul înființării serviciului de analiză comportamentală din subordinea direcției de investigații criminale, activitățile noastre erau sectorizate pe infracțiuni de mare violență, adică comise cu mod de operare deosebit, tâlhării urmate de moarte victimei, violuri, până la acte de tortură. Ulterior activitatea noastră s-a diversificat și s-a cerut din Direcția Parchetelor și în general din Direcția Organelor de Urmărire Penală și acest import de cunoștințe din psihologie, având în vedere că pe de-o parte drepturile persoanelor au suferit modificări din punct de vedere legislativ, aici mă refer la persoanele bănuite, suspecte de comiterea de infracțiuni și apoi creșterea rafinamentului comiterii unor fapte de mare violență și atunci am fost chemați, actualmente acoperim toată România.
Cum definesc ceea ce fac
Este o activitate de pază, de rezolvare de probleme, punem în umbră emoționalitatea pentru că această implicare trebuie să fie foarte bine gradată, graduală și foarte bine orientată. Adică empatia își are locul în anumite situații, eu mizez și pedalez spre empatie intelectuală, astfel încât să o iau puțin înainte. Am 20 de ani de poliție, dar asta nu spune nimic, de fiecare dată înveți altceva. Este o activitate care necesită foarte multă atenție la detalii, răbadare cu caru’, perseverență deosebită și toate acestea te conduc să ai performanță.
Cum gestionez emoțional
Tocmai pentru că pornesc de la premisa că trebuie să fie rezolvată o problemă. Cineva așteaptă ca problema aceea să fie rezolvată. Victimele și familiile așteaptă să se facă dreptate, mă face să uit de mine și de alte interese.
Atunci când ne deplasăm la locul fapte sau atunci când o faptă a fost deja comisă și vine dosarul de urmărire penală, de fiecare dată prezența unui animal ucis la locul faptei ne surprinde. Evident că este luat în considerare pentru că activitatea de cercetare la fața locului reprezintă regina muncii de poliție și încerci să vezi ce s-a întâmplat.
Din punct de vedere criminalistic și al cercetării la fața locului trebuie să creezi o legătură logică să te conducă spre un sens sau să-ți ridice mai multe ipoteze de cercetare și te întrebi „Ce Dumnezeu s-a întâmplat acolo„. Mai mult decât atât, succesiunea acțiunea la locul faptei poate viza fie omorârea animalului întâi, martor ocular la fapta care urmează să se dezvolte, fie uciderea animalului în timpul în care este ucisă și victima umană. Uciderea animalului post-factum n-am întâlnit-o, asta nu înseamnă că nu există. În majoritatea situațiilor pe care le-am văzut animalul este ucis împreună cu victima, ca și cum ar fi un martor ocular, incomod, care fie alimentează feeling-ul violent al individului, fie prelungește chinuirea victimei prin simpla sistență a animalului.
Interviurile cu acești autori sunt sensibile pe partea de interacțiune violentă om-om și trecerea sub un cont de umbră a uciderii animalului. Mecanismele sunt foarte interesante și încerci să înțelegi ce l-a determinat să extindă acțiunea violentă. Victima și animalul pot fi ucise cu instrumente diferite, pentru noi este de mare importanță dacă cineva este ucis doar cu un cuțit, dar dacă este și cu ciocan, cuțit și topor în același timp, după care urmează animalul ucis cu același instrument, mie îmi spune că acesta s-a înscris deja pe o progresie criminală”, a spus Dorin Dumitran, Comisar-Șef, Doctor-Psiholog.
