Deși acum este un câmp care se întinde pe o suprafață de 183 de hectare, bogat în multe specii de plante și vietăți de tot felul, acest areal are o istorie bine împământenită în povestea orașului.
Mai întâi, Mănăstirea Văcărești, cea mai mare din Europa centrală la vremea sa, spre finalul său, a devenit temniță înainte de a fi pusă la pământ de comuniști. Ulterior eșecurile arhitecturale ale lui Ceaușescu au transformat acest spațiu în ce este astăzi, o oază verde.
Acesta este modul în care au decurs lucrurile, conform spuselor lui Dan Bărbulescu, directorul Asociaţiei Parcul Natural Văcăreşti, cu ocazia participării sale la emisiunea DC Anima de pe DCNewsTV.
„Pentru Ceaușescu, monumentele și bisericile nu au fost cele mai favorizate, așa că, afectată de cutremurul din 1977, mănăstirea Văcărești a trebuit inițial să intre într-un proces de restaurare. Dar, la un moment dat, Ceaușescu a decis să fie demolată și în locul ei să fie construită o mare sală de festivități, un centru de festivități pentru elită, pentru sportivi. Așa că s-a pus la pământ mănăstirea Văcărești în anii ’87-’88. Ulterior Ceaușescu a zis că trebuie să construim un lac, un lac care să preia apa din Argeș. Deci nu din Dâmbovița, el trebuia să fie umplut gravitațional din Argeș cu ajutorul unei conducte mari din lacul Mihăilești, care e în sudul orașului. Trebuia să dea drumul la apă și să ajungă aici, la parcul Văcărești, pentru că cum probabil știți, Bucureștiul trebuia să devină port la Dunăre. Adică, ei se pregăteau deja să construiască vreo 12 ecluze, pentru că Bucureștiul e mai sus, Dunărea e mai jos.
Planul ăsta cu Bucureștiul port la Dunăre există de demult, dar e imposibil de pus în practică. Dar Ceaușescu, cum era foarte obișnuit cu proiectele astea monstruoase de refacere a naturii, a zis să facem port la Dunăre și mai ales cum nimeni nu îndrăznea să-l contrazică…
A început construcția lacului, care trebuia să aibă și rolul ăsta de agrement. Sportivii din echipele de canotaj, canoe, natație și așa mai departe ar fi trebuit să vină să se antreneze acolo. Un lac olimpic. Pentru noile cartiere care apăreau de jur împrejur, un lac era extraordinar. Și mai avea o funcție interesantă: ar fi trebuit să oprească mirosul care venea dinspre Glina în oraș, pentru că volumul de apă antrena niște curenți pe verticală și nu mai intra mirosul. Acum nu mai miroase, că s-a închis groapa de gunoi. Dar înainte, puțea îngrozitor”, spune Dan .
Un eșec, oportunitate pentru mediu
La fel ca alte proiecte megalomanice ale lui Ceaușescu, acest lac nu a rezistat pentru mult timp, spune Dan Bărbulescu.
Au început să-l construiască în ’88. – ’89, au avut pământ de la demolările de la Uranus ca să facă digul de jur împrejurul zonei. Au pompat apă, dar nu din Argeș, cum ziceam mai devreme, ci din Dâmbovița, pentru că nu era gata conducta. Au pompat apă din Dâmbovița cu niște motoare mari, a curs vreo două săptămâni apă acolo, lacul s-a umplut. Adică a fost până sus, dar nefiind bine construit, apa a inundat cartierul de jur împrejur că a venit și procuratura să vadă ce s-a întâmplat. Șefii de proiect, înțeleg că au mers pe la miliție, cum era înainte, proiectul s-a blocat. Au revenit să refacă digul și etanșeizarea, nu știu ce, dar revoluția din ’89 a oprit practic.
Deci un lac finalizat în proporție de 90%, a rămas gol după ’89, că nu s-a mai ocupat nimeni, n-a mai avut nimeni chef să aducă apă acolo. Au fost 20 de ani în care apa mustea, avea un gard de șantier de jur împrejur, accesul era foarte greu, n-a mai intrat nimeni acolo, doar să arunce gunoaie, că asta știm să facem foarte bine. Cum vedem un loc mai sălbatic, aruncăm gunoiul acolo. Așa e la noi în România”, a mai spus președintele Asociației Parcul Natural Văcărești.
