Discuția despre educația copiilor – între exigență exagerată și permisivitate fără limite – a fost adusă în prim-plan în cadrul emisiunii DC Edu de la DC News TV, moderată de prof. univ. dr. Sorin Ivan.
Diferite stiluri de parenting
Invitatul celei mai recente ediții, prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară a analizat diverse stiluri de parenting, de la „mama-tigru” axată pe performanță și disciplină, până la „părintele elicopter” care își supraprotejează copilul, sau „mama-elefant” care oferă iubire și protecție fără a pune accent pe rezultate:
„Există mai multe stiluri de parenting, pornind de la «mama-tigru», care este pe sistemul «mai bine plângi acum decât să plângi mai târziu». În literatura de specialitate se vorbește cu prevalență despre mame. Într-o discuție inversă se vorbește și de «mama-elefant». Un specialist din India a venit și a spus că elefantul este iubitor, că își crește puiul până la adânci bătrâneți, așa că grija trebuie să fie pe primul loc, nu performanța.
Apoi a venit o jurnalistă americană care a spus că ea este «mama-leneș» pentru că nu are timp de copilul ei, iar când este acasă se uită la televizor. Există și părintele elicopter care planează asupra copilului, face toată treaba și nu-l lasă pe copil să se lovească de greutățile vieții și mai târziu va avea probleme. Sunt multe categorii de părinți”.
Să fii părinte este o meserie
Pânișoară a subliniat că stilul de parenting pe care îl adoptăm este influențat de modul în care am fost crescuți și de propria noastră personalitate.
În același timp, a remarcat că în România nu există o cultură a parentingului și că, deși „să fii părinte este o meserie”, majoritatea părinților nu consideră necesară o educație formală în acest sens. El a subliniat importanța unei școli a părinților, unde aceștia să învețe cum să gestioneze diverse etape de dezvoltare ale copiilor lor, cum ar fi criza adolescenței, pentru a evita conflictele și a înțelege mai bine nevoile emoționale ale acestora.
Astfel, fiecare copil este diferit, iar părinții trebuie să învețe să-și adapteze stilul educativ pe măsură ce copiii cresc și se dezvoltă, asigurându-se că aceștia dobândesc independență și nu devin dependenți de familia lor chiar și la vârste adulte:
„Ce faci când copilul începe să se certe cu tine la adolescență? În loc să te enervezi trebuie să înțelegi că există o criză adolescentină și să înțelegi. Dacă nu se ceartă cu tine este o problemă pentru că nu se desprinde de tine, devine dependent de tine, și te trezești și la 40 de ani că stă acasă cu tine”.
