În cea mai recentă ediție a emisiunii Cultura pentru toți, criticul literar Daniel Cristea-Enache și scriitorul Flaviu George Predescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, au discutat despre viața și opera poetului Ioan Moldovan, care s-a stins din viață pe 7 septembrie 2024.
Prin ce s-a distins Ioan Moldovan în poezia contemporană?
Ioan Moldovan, poet și eseist, fost redactor-șef al revistei „Familia”, s-a născut pe 20 martie 1952 (în acte 21 martie) în satul Mureșenii de Câmpie, comuna Sava, și este cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile în literatura contemporană.
„În pofida dispariției lui fizice, Ioan Moldovan era și rămâne unul dintre cei mai valoroși poeți români contemporani, adică postbelici și postrevoluționari – cam acestea sunt reperele cronologice. Iar generația din care face parte este o generație care numără foarte multe voci poetice masculine și feminine, totodată pregnante – generația ’80.
Generația scriitorilor care înțeleg literatura nu neapărat ca o viziune, ca un act vizionar, poetul inspirat care transcrie ce îi dictează îngerul, așa ca într-un poem de Nichita Stănescu, ci care lucrează foarte mult pe text, care transformă textul într-un artefact literar, care sunt preocupați întotdeauna de aceste niveluri ale textualității, ale literarității poemului.
O viziune poetică nu trebuie s-o explici sau să o decodezi, dar toate aceste lucrări infinitezimale cu textul pot fi analizate și decodate fiecare în parte. Iar la Ioan Moldovan este foarte interesant că vizionarismul de tip ardelenesc – voi, în Ardeal, aveți un filon vizionar – se intersectează cu această textualitate de tip postmodern și cu această reflecție concentrată asupra actului scrierii, pe măsura scrierii poemului”, a spus Daniel Cristea-Enache la DC News TV.
Azi, ultimul volum al lui Ioan Moldovan
„Am adus un volum, din păcate, ultimul lui volum, care a apărut la editura Limes din Cluj. Am citit cu o strângere de inimă dedicația lui – ultima pe care mi-a oferit-o, în noiembrie 2023. Și aș citi și un poem din această carte, în care cred că poetul ilustrează cu vocea lui lirică ceea ce putem spune noi în calitate de critici literari.
Vedem această intersectare de profunzime între vizionarism și o știință a textului, o știință a poetizării absolut remarcabilă. Poemul care deschide cartea se intitulează «Aceeași chestie»”, a continuat Enache.
Aceeași chestie, de Ioan Moldovan
Să ies, să-mi fac numărul, să bifez
Doamne, visez să fiu un titirez
Pe care, când se oprește pe o rână,
Sfânta Dumitale mână
Să-l ia și să-i mai dea o-nșurubare
Și, ca-ntr-o ușurare de moment,
Să mă învârt o vreme, nici prea-prea, nici foarte lent,
Și tot așa până când, ajuns la marginea mesei de joc,
Să cad pe ciment ori pe carpeta de lână,
Și harșt! marea pisică știrbă
Să mă apuce în gheare ca pe un șoricel necugetat
Și să mă-mbuce cu o oarecare scârbă
Și cu-un fel de înduioșare,
Iar mie să nu îmi mai pese de fel.
