În emisiunea „Părinți Prezenți” de la DC News, Violeta Mihalașcu, psiholog clinician și analist comportamental, a discutat despre cauzele crizelor de furie (tantrumuri) la copiii cu vârste între 1 și 4 ani, dar care pot apărea și la adulți. Poate fi tantrumul cauzat de stresul cronic al părinților? Iată ce spune specialistul.
Tantrumul copiilor, cauzat de stresul părinților?
Copiii mici sunt extrem de sensibili la emoțiile și energiile celor din jurul lor. Când încă nu știu să vorbească, această sensibilitate îi ajută să se conecteze cu cei care îi îngrijesc, dar poate duce și la crize de furie (tantrumuri) atunci când părinții sunt mai mereu stresați.
„În primii ani, când încep să se dezvolte, copiii nu au limbaj, evident. Până acesta apare, în jurul vârstei de doi ani, ei sunt experți comunicatori ai emoțiilor și ai energiilor pe care le resimt în mediu. Altfel, cum să se asigure că se atașează de cine trebuie și își satisfac nevoile, dacă nu sunt atenți la persoana care este prezentă în mediu?
Ei sunt construiți de așa natură încât să fie foarte abili în a citi aceste semnale emoționale. Iar un părinte care trăiește într-un mediu foarte alert, prea puțin conștient de necesitatea de a se opri, de a face o pauză, de a se regla emoțional, poate să provoace în copil aceeași agitație pe care o resimte el în viața de zi cu zi.
Copilul nu beneficiază însă, ca și adultul, de acea maturizare emoțională să înțeleagă: «Sunt agitat din cauza aceasta». Și, atunci, ajunge să facă un tantrum”, a explicat Violeta Mihalașcu la DC News TV.
Agitația părinților și impactul asupra descoperirii de sine a copiilor
Stilul de parenting din trecut, limitat de posibilitățile de atunci, a contribuit la formarea unor adulți deconectați de propria identitate.
„Nu realizăm acest lucru, deoarece stilul de parenting aplicat asupra noastră a fost limitat de posibilitățile de atunci, iar rezultatul acestui stil este apariția unor adulți deconectați de propria lor ființă”, a subliniat psihologul.
Descoperire de sine este esențială, deoarece îi ajută pe copii să-și înțeleagă limitele, dorințele și reacțiile. Fără acest proces, cei mici riscă să se orienteze mai mult spre exterior decât spre propria lor identitate.
„Undeva în jurul vârstei de 2 ani, când noi eram micuți și începeam să ne cunoaștem și să ne arătăm așa cum suntem, părinții, cu ce știau și cu posibilitățile lor de atunci, ne-au făcut să intrăm înapoi în carapace, în loc să începem să ne descoperim.
Descoperirea este foarte importantă, pentru că atunci îți afli limitările, puterile, dorințele, nevoile… Înveți cum arăți când te enervezi și cum arăți când te calmezi și cum poți să ajungi între cele două stări. Iar dacă nu i se permite să treacă prin această dezvoltare, care este teribilă pentru părintele ocupat, copilul crește orientându-se mai mult în exterior”, a explicat Violeta Mihalașcu.