Psihologul Marius Zamfir a explicat de ce apar probleme de atenție și alte simptome similare chiar și în cazul copiilor care nu ajung în punctul de a avea autism virtual.
Copilul învață să primească informația la o anumită viteză
„Creierul copilului, mai ales între 0-3 ani, începe să primească plăcere neurologică. În timp ce stăm în fața unui ecran, creierul nostru descarcă substanțe asemănătoare celor din gama opiaceelor. Deci creează o legătură neuronală de dependență. Programele rulează la 25 sau 50 de cadre pe secundă. Astfel, creierul copilului, un creier în dezvoltare, învață să primească informația la viteza asta. Ce mi se pare cel mai rău este că se întâmplă fără să depună niciun efort.
În momentul în care l-ai scos de acolo și îi pui o mașinuță în mână… el împingea mașinuța dând cu degetul pe o tabletă, acum trebuie să se aplece, să o împingă, iar mașina nu se mișcă la 25 de cadre pe secundă. Nu mai este atractiv pentru el”, a transmis psihologul la DC News TV.
Cum se comportă la grădiniță
„Vedem că autismul virtual este doar vârful aisbergului. În spatele acestui autism virtual avem mulți copii cu hiperactivitate, pentru că dacă lumea nu se învârte în jurul meu, mă învârt eu în jurul lumii ca să creez acea relație de mișcare cu care creierul s-a obișnuit.
Învață să nu mai primească plăcere din mecanismele naturale și au probleme de atenție, de motivație. Dacă duci un copil din acesta la grădiniță, fără autism virtual, dar care a stat foarte mult în fața ecranului, acolo oricât de tinerică ar fi doamna educatoare nu se mișcă cu 25 de cadre pe secundă.
Are pretenția să fie atent, ori el este disfuncțional, fiindcă cineva neatractiv îi cere să depună un efort și nu primește nicio plăcere, după ce s-a învățat să primească plăcere la viteză mare și fără să depună efort”, a conchis Marius Zamfir.
