La ediția de joi a emisiunii Ce se întâmplă? moderată de jurnalistul Răzvan Dumitrescu a fost invitat senatorul AUR, Petrișor Peiu. Cu această ocazie, el a vorbit despre principalele probleme din sistemul energetic al țării. Senatorul este de părere că încetarea exploatării cărbunelui ne aduce multe dezavantaje iar gazul pe care îl producem nu ne aduce foarte multe avantaje.
R.D: „Deși suntem o țară cu potențiale resurse, noi plătim mult mai mult pe energie decât în Spania, în Franța sau în alte țări care nu au resursele pe care, teoretic, le avem noi. De ce costă la noi energia mai mult decât în alte țări occidentale?” întreabă gazda emisiunii.
P.P: „Noi nu ne-am dat seama că lumea a evoluat și că nu mai este suficient să ai o producție mare de energie, ci trebuie să ai o producție flexibilă.
De exemplu, acum intrăm într-o vară caniculară. Dimineața și la prânz se produce energie extrem de ieftină, uneori chiar cu prețuri negative. Am avut și anul trecut astfel de situații. Această energie este exportată la prețuri foarte mici, de 2-3 euro. Însă, începând cu ora 16:00, când crește enorm consumul casnic și se atinge vârful în jurul orei 20:00, soarele apune și nu mai avem suficientă energie. Vântul, vara, de regulă nu bate. Așadar, cumpărăm energie foarte scumpă din Serbia și Bulgaria, produse în centrale pe cărbune.
R.D: „De ce ei pot și noi nu putem?”
P.P: Pentru că ei nu au închis centralele. Când Virgil Popescu era ministru, România a anunțat că va închide carierele de lignit mai devreme decât era stabilit inițial — în loc de 2032, am spus 2026. Ce am avut în cap?
Pe 1 ianuarie 2026 trebuie să închidem toate carierele de lignit și toate grupurile energetice, chiar și cele care rămân în rezervă. Lumea nu știe că în ultimii 10 ani am cheltuit 1 miliard de euro pentru retehnologizarea centralelor din Complexul Energetic Oltenia. S-au făcut investiții mari în instalații de desulfurare, iar astăzi aceste centrale au randamente foarte bune și nu mai poluează cum se crede. Complexul Energetic Oltenia este, în prezent, o companie la nivel european, cu productivitate bună.
R.D: Cu toate acestea, se închid carierele. De ce?
P.P: Probabil cineva a făcut un calcul greșit și a zis că, dacă devansează calendarul, va putea accesa fonduri europene pentru alte investiții. Problema este că noi nu am realizat acele investiții.
La Complexul Energetic Oltenia, trebuia să închidem patru-cinci grupuri care mai funcționează. Ultimul grup, grupul 5 de la Rovinari, a fost inaugurat chiar pe 1 ianuarie anul acesta, după ce s-au investit 100 de milioane de euro în el. Urma să construim două centrale pe gaz, una la Turceni și una la Motru, ambele cu finanțare europeană. Dar nu s-a reușit nici măcar organizarea unei licitații corecte.
Au încercat de trei ori. Complexul Energetic Oltenia a angajat un consultant, așa cum cere legea, pentru asistență tehnică. Consultantul a spus că investiția va costa 750.000 euro/MW putere instalată. Când s-a făcut licitația, cea mai mică ofertă a fost de 850.000. Consultantul a greșit estimarea, dar nu a pățit nimic. A fost ales din nou același consultant, dintr-o firmă Big Four, cu reputație internațională.
A venit cu o nouă estimare, 850.000. S-a ținut a doua licitație, iar cea mai mică ofertă a fost de 900.000 și ceva. Acum suntem la a treia licitație, cu același consultant, în speranța că se va ajunge la prețul corect de 1 milion de euro/MW. Oricine din piață știa că acela era prețul corect. E o probabilitate foarte redusă să fie o coincidență.
R.D: Trăim într-un mediu cu multă competiție, iar în domeniul energetic aceasta este acerbă și adesea subterană. Se adaugă și contextul geopolitic din regiune. Există interese ca România să nu devină o zonă prea puternică energetic?
P.P: Privind de sus România, observăm că este cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană și va deveni și mai mare odată cu exploatarea perimetrelor din Marea Neagră, unul deja a intrat în producție. A fost finalizată și o conductă care leagă acel perimetru de rețea.
Cu gazul respectiv se pot face trei lucruri: industrie chimică, energie electrică (prin ardere în centrale) sau alimentarea populației. În plus, există și opțiunea exportului.
Toate țările care cumpără gaz românesc, care este un gaz scump, o fac pentru a dezvolta industrie chimică. Cele două țări importante în acest sens sunt Ungaria și Austria. Dacă noi nu avem consum intern, pentru că nu avem suficiente centrale, atunci există volum disponibil pentru ei.
