Bucureștiul a trecut prin diferite etape de urbanizare. Una dintre cele mai radicale schimbări este cea din 1939 dar care nu a fost dusă la capăt din cauza declanșării celui de-al Doilea Război Mondial.
Adrian Majuru, autorul cărții „Antropologie și Morfologie în studiul fizionomiei urbane” lansată sâmbătă 17 mai, ora 13, la Casa Filipescu-Cesianu, a vorbit pe larg despre această etapă din istoria Bucureștiului într-un interviu pentru DCNewsTV.
„Avem un plan urbanistic general din 1939, care, dacă ar fi fost timp să fie pus în aplicare, am fi avut un alt oraș.
Exista axa nord-sud, magistrala de mai târziu cu Bulevardul Tineretului, care apare în acest PUG din 1939, de pildă, și completarea axei est-vest de asemenea apărea.
Apărea și metroul, cu o gară centrală unde este astăzi Facultatea de Drept și cu stații care apar orientativ cam în același loc unde a fost făcut ulterior, după 1979.
Metroul ar fi urmat să iasă și să facă legătura cu rețeaua de căi ferate care înconjurau Bucureștiul, cum se întâmplă exact în Occident. Mai ales că un model îl făcuse deja Bazilescu pentru proiectul lui urbanistic „Bucureștii Noi”, care îl dorea după modelul New York-ului. Și asta se întâmpla înainte de primul război mondial.
El a legat de Gara de Nord o cale ferată privată, deci a construit-o prin fondurile sale, care să lege acest cartier de Gara de Nord.
Existau astfel de încercări. Însă, revenind la PUG-ul din 1939, era evident prezentă acolo și o centură verde. De aceea, Carol al II-lea a început asanarea lacurilor din salba râului Colentina și amenajarea unor ștranduri, a unor spații pentru sport sau de loisir.
Cu acest prilej, în 1935, municipalitatea cumpără malul nordic al lacului Snagov, cu pădurea Snagov, să organizeze acolo un spațiu de loisir pentru bucureșteni, în afara orașului, spațiu care este pierdut după 1949”, a spus Adrian Majuru.
