Divorțul părinților reprezintă o schimbare importantă pentru orice copil, iar posibilii parteneri care apar în viața acestora pot influența modul în care copilul percepe relațiile, stabilitatea emoțională și dinamica familiei. De aceea, este esențial ca introducerea unui nou partener să fie făcută cu răbdare, empatie și respect față de nevoile celui mic.
Acest lucru a fost prezentat de Daniela Gavankar, psiholog și profesor universitar, invitata celei mai recente ediții a emisiunii Părinți Prezenți, în dialog cu jurnalista Loredana Iriciuc.
Viața după divorț: Introducerea unui nou partener în viața copilului
Daniela Gavankar a subliniat aspectele esențiale de după divorț, când părinții introduc un nou partener în viața copiilor. Aceasta a menționat sinceritatea, diplomația și comunicarea deschisă ca fiind elemente-cheie în acest proces, astfel încât tranziția să fie cât mai naturală și armonioasă.
De asemenea, aceasta a mai evidențiat un factor crucial pentru succesul unei noi relații – compatibilitatea și buna înțelegere dintre copil și noul partener, un aspect decisiv pentru stabilitatea viitorului cuplu.
„Viața merge înainte și este foarte firesc ca cei doi părinți să intre, fiecare, într-o altă relație. Acum, de regulă, dacă oamenii divorțează în jurul vârstei de 40 de ani, cu siguranță că partenerii pe care-i întâlnesc au și ei 1-2 copii ș.a.m.d. Fiecare are abilitățile lui de comunicare, de diplomație, când vor introduce în viața copiilor lor noul partener.
Cum să faci asta? Evident, cu foarte multă sinceritate. -Uite, el este prietenul meu, e cineva care mi-a intrat în viață, vreau să vă cunoașteți, întrucât contează foarte mult cum se vor înțelege noul-venit cu copiii. Acesta este chiar un factor decisiv pentru toți oamenii divorțați care au copii. Noul partener trebuie să fie într-o relație bună cu copilul. Altfel, cuplul este compromis.”, a explicat psihologul Daniela Gavankar.
Părinții nu se înlocuiesc după divorț. Noul partener, un alt rol în viața copilului
Daniela Gavankar a mai subliniat faptul că un copil poate fi reticent la început, protejându-și cumva propriul loc în familie sau locul părintelui biologic.
Totodată, aceasta a mai explicat faptul că acceptarea unui nou-venit se construiește treptat, printr-o atitudine de sprijin și prietenie. De remarcat, însă, este faptul că părinții nu se înlocuiesc niciodată. Noul partener poate deveni o prezență importantă în viața copilului, dar fără a prelua rolul de mamă sau de tată. Astfel, relația dintre toți cei implicați se va contura firesc, în funcție de deschiderea și armonia dintre ei.
„Însă relația, de multe ori, evoluează încet. Copilul își apără de multe ori teritoriul sau părintele, locul celuilalt părinte care a plecat. Și atunci, e multă nevoie de diplomație și răbdare din partea noului-venit în relație cu copiii pe care-i întâlnește.
Dacă noul-venit, fie femeie, fie bărbat, vine cu o atitudine frumoasă, de sprijin, de prietenie și respect față de copil, mai ales dacă el este mai mic, chiar copilul vine și face această declarație: – Mi-ar plăcea să fii mama mea! Sau – Mi-ar plăcea ca tu să fii tatăl meu!
Acela este un moment în care se oficializează relația dintre cei doi. Asta, în cazul în care relația merge ușor și oamenii nu-și pun condiții, nu se tensionează unii pe alții.
Însă, ce e foarte important de înțeles este faptul că părinții nu se înlocuiesc. Mama rămâne mamă, iar tatăl rămâne tată. Indiferent cine intră în viața ța. Noul-venit este iubitul meu, nu tatăl tău. Tatăl tău este tatăl tău, care rămâne tatăl tău.
Copilul mai câștigă un om în viața lui care s-ar putea să se poarte ca un tată și să devină tată. Dar în acest punct, copilul are o mamă și un tată care nu se înlocuiesc. Relația va evolua în ritmul în care cei doi o vor face să evolueze.” – Daniela Gavankar.
Te mai poate interesa și: Viitorul educației: Ce schimbări trebuie să adopte școala pentru nevoile actuale ale elevilor?
