Invitat la DC Anima, emisiune realizată de Tudor-Tim Ionescu la DC News și DC News TV, comisarul șef dr. psiholog Dorin Dumitran a explicat cauzele care stau la baza cruzimii românilor față de animale.
Dorin Dumitran a evidențiat faptul că fenomenul cruzimii românilor față de animale își are rădăcinile în moștenirea culturală colectivist-pastorală, încărcată de simbolisme negative asociate animalelor și perpetuarea unor tradiții violente de-a lungul timpului.
„Este greu de încadrat și de circumscris. Și nu știu dacă asta folosește din punct de vedere teoretic și cred că nicidecum din punct de vedere practic. Noi încă suntem tributari și avem o mare problemă de încremenire în proiectul pe care l-am fixat în nivel național, în cap: și aici mă refer la perspectiva antropologică, culturală și sociologică, care subliniază, într-un mod foarte elocvent și sub umbrela excepționalismului românesc și a insulariilor protocroniști, noi suntem primii ajunși în Europa, noi am trasat Brazda lui Novac, datorită nouă există toate limbile pământului, cel puțin până la Atlantic, Imperiul Pelasg a fost populat de noi și noi suntem cei mai minunați din toată Europa…
„Dacă săpăm adânc în etnografia și în folclorul românesc, dacă săpăm adânc în istoria ideilor și credințelor religioase, ne vom lămuri pe deplin”
Numai că, dacă săpăm adânc în etnografia și în folclorul românesc, dacă săpăm adânc în istoria ideilor și credințelor religioase – și nu mă refer neapărat la Eliade, ci la modul în care comunitățile umane de pe teritoriul mirific românesc au înțeles animalele, ne vom lămuri pe deplin: cam ce înseamnă câinele negru, câinele roșcat, cum s-au antropomorfizat aceste animale, și cum s-au transferat calitățile lor, în special negative, asupra persoanelor.
Știm foarte bine, de exemplu, capra. Avem jocul caprei, corect? Avem Capra cu trei iezi, o poveste eminamente sadică și care alimentează sentimentul de răzbunare, adică principiul talionului, Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. De asemenea, noi suntem o societate de tip colectivist-pastorală, iar la nivel mondial, dacă studiezi aceste societăți, îți vei da seama că sunt cele mai violente societăți, sunt societățile care devin pe parcurs societăți monoteiste, care își găsesc un țap ispășitor în blana căruia să-și pună păcatele și să le dea vânt afară din cetate și să moară în deșert. În tradiția ebraică găsim acest lucru.”, a spus Dorin Dumitran, Comisar-Șef, Doctor-Psiholog.
„Factorul cultural este extraordinar de puternic, pentru că el modelează creierul, comportamentul”
„De la această capră ajungem la capriciu, din perspectivă etimologică, iar femeia este capricioasă. Iar de componenta sexuală nu mai pomenim! Numai că această translație etimologică și denominativă merge de la animal către anumite persoane. Te ferești de câinele roșu și câinele negru la fel cum te vei feri de Omul Spân. Și de omul cu părul roșu și cu tenul alb, pentru că aceștia sunt aducători de rele.
În ceea ce privește pisica, care este preeminentă câinelui pe lângă om, și pisica primește aceleași caracteristici din punct de vedere etnografic și folcloric. „A ridica sus coada” înseamnă a fi gata de sex și tot femeia este acuzată de acest lucru, ca și cum ar întreține relații sexuale singură sau în mod imaginar.
Modul în care s-a antropomorfizat animalul și s-a zoomorfizat omul este foarte interesat la nivelul colectivității române. Iar la nivelul României, este suficient să deschidem o lucrare din 1898, Nașcerea, nunta și înmormântarea la români ca să vedem rolul pisicii, al câinelui, al animalelor „spurcate”, pentru că așa au fost încurajate din direcția unei spiritualități deșănțate – considerată acum – care a mai primit și girul religios, prin rit și ritual. Nu o să vedem în lăcașele de cult animale de companie.
Drept urmare, violența de care îi acuzăm pe unii, îndreptată împotriva animalelor, este larg determinată cultural, pentru că trăim în această baie culturală și nu putem face abstracție de ea. Și atunci, avem societăți precum cele din Australia, Noua Zeelandă, Tanzania, India, care au măsuri foarte aspre pentru stoparea cruzimii împotriva animalelor. Au legi foarte aspre, respectă buna comunitate cu aceste animale, lucru care nu prea se întâmplă în spațiul european – cu excepția Austriei, Elveției, Finlandei, Danemarcei, Norvegiei, Suediei… Sunt mai virulente împotriva persoanelor care comit acțiuni de cruzime față de animale.”, a mai explicat Dorin Dumitran la DC Anima.
