În cadrul emisiunii „Academia de Sănătate”, jurnalistul Val Vâlcu a discutat cu dr. Laura Bălănescu de la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din București despre incidența apendicitei și evoluția tratamentului din ultimele decenii.

Schimbările în tratarea apendicitei la copii

„Îmi aduc aminte când am fost internat în Spitalul Grigore Alexandrescu, pe când eram copil, și în salonul cu 6-8 paturi, toți copiii fuseseră operați de apendicită. Apendicectomia era foarte prezentă și printre colegii mei de generație. Astăzi nu mai vedem același număr? Ce s-a întâmplat?”, a întrebat corealizatorul emisiunii Academia de Sănătate, Val Vâlcu.

Dr. Laura Bălănescu, șefa secției de chirurgie pediatrică de la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din București, a explicat că, deși apendicita acută este la fel de frecventă, tratamentul și diagnosticul s-au îmbunătățit semnificativ:

„Boala este la fel de frecventă, doar că dacă se pune diagnosticul în timp util, înainte de complicații, adică perforația care duce la peritonită, s-a ajuns peste tot în lume ca linie generală că se poate trata cu antibiotic, dar trebuie un diagnostic în timp util. Dacă deja apar complicațiile, nu mai ai cum și necesită intervenție chirurgicală, de aceea a scăzut foarte mult rata de intervenție, iar copilul reacționează foarte bine la tratamentul cu antibiotic.”

Variabilitatea semnelor și importanța diagnosticului precoce

Dr. Bălănescu a subliniat că semnele apendicitei acute la copii pot varia în funcție de vârstă și de poziția apendicelui:

„Semnele sunt variabile în funcție de vârstă. Apendicita acută la copil poate să debuteze ca o indigestie sau ca o enterocolită sau cu dureri în regiunea lombară – toate în funcție de poziția apendicelui, dar și de reactivitatea copilului. Într-un fel este tabloul clinic la un copil de sub un an și altul va fi tabloul clinic la un copil de 16-17 ani, unde se apropie de cel întâlnit și la adulți.”

Pot apărea dificultăți de diagnosticare

Ea a explicat și dificultățile în diagnosticare, mai ales când apendicele este poziționat în stânga abdomenului, ceea ce poate duce la confuzie cu alte afecțiuni:

„Astfel, depinde de vârsta copilului, de reactivitatea acestuia, dar depinde și de poziția apendicelui. Sunt oameni care au apendicele poziționat în stânga și astfel durerile nu vor mai fi localizate în hemiabdomenul drept, ci în hemiabdomenul stâng, ceea ce ne-ar pune mari probleme de diagnostic diferențiat.”

Medicul a subliniat importanța tehnologiei moderne în diagnosticarea apendicitei, menționând rolul ecografiei:

„Există un risc calculat în care se iau în calcul simptomatologia, examenul clinic. În momentul de față ne ajută foarte mult ecografia.”