Dr. Ela Bănică atrage atenția că dinții strâmbi sau înghesuiți nu reprezintă doar o problemă estetică, ci sunt semne ale unor dezechilibre profunde în dezvoltarea cranio-facială a copilului.
„Niște dinți înghesuiți, strâmbi sau malocluzii, le denumim noi în specialitatea noastră, nu sunt decât un simptom că, în spate, există mai multe probleme. Practic, dacă îndrepți dinții, tratezi niște simptome, nu cauzele. E o abordare diferită.
Există o ortodonție clasică. Termenul în sine, ortodonție, din grecescul, înseamnă „îndreptat dinți”; ortopedie dentofacială înseamnă să corectezi oasele și maxilarele la vârsta copilăriei. Abordarea, filozofia este diferită. Cauzele, baza, problemele încep în copilăria mică, când maxilarele nu se dezvoltă corect. Acolo trebuie intervenit.
În momentul în care noi vrem doar să ne îndreptăm dinții cu brechet, ne limităm extrem de mult sau, uneori, putem face mai mult rău decât bine.
Aș vrea să subliniez ceva ce, probabil, nu prea ați auzit: un tratament ortodontic incorect este mult mai rău, mai nociv, decât o non-intervenție. Mai bine nu faci nimic, pentru că natura compensează. Corpul reușește, de-a lungul timpului, anilor, să se adapteze, să compenseze în diverse feluri. Și atunci, mai bine îl lași în varianta care există.
În momentul în care intervii și faci ceva incorect, de exemplu, să extragi niște premolari permanenți la niște dinți foarte înghesuiți, ca să îi aliniezi pe ceilalți, ca ei să încapă în gură, este o catastrofă. Și văd aproape săptămânal copii, adolescenți, tineri care au avut parcurs ortodontic, diverse aparate de-a lungul anilor, s-au „lins” (sau le-au fost extrași dinți), cu niște situații în care, efectiv, de multe ori, nu mai știi ce ai putea să le mai faci.
Cu consecințe grave nu doar asupra esteticii pentru că, dacă te uiți în gura lor, dinții sunt drepți, arată bine, zâmbetul pare decent, dar în spate sunt probleme. În momentul în care extragi premolari, gura devine mult mai mică, spațiile respiratorii rămân mici toată viața. Începe triada de afecțiuni pe care o poate genera chiar nervul trigemen și cu repercusiuni posturale.
În momentul în care postura corpului este modificată, inclusiv organele interne suferă și ele, ca poziționare. Deci, practic, problemele de sănătate devin galopante și se ajunge în situația în care pacienții încep să aibă și patologii ale articulațiilor temporo-mandibulare, severe, până la tendință de suicid.
Am întâlnit genul acesta de pacienți care au trecut prin multe tratamente, sau chiar intervenții chirurgicale, și nu doar în România, și în străinătate care acum sunt în pragul suicidului, pentru că soluțiile sunt aproape inexistente sau extrem de complexe și de complicate pentru ei.
Deci nu este o joacă. Un tratament este ideal să fie preventiv sau interceptiv, la vârsta copilăriei, când, efectiv, te ocupi de cauze, de prevenție, de manopere ușoare, blânde, care să acompanieze felul în care cresc maxilarele, astfel încât, la vârsta de 6-7 ani, sau când se schimbă dentiția, deja dinții au suficient spațiu în gură cei permanenți să încapă.
Practic, idealul și inclusiv Asociația Americană de Ortodonție, dacă intrăm pe site-ul lor, spune foarte clar no later than seven, adică până la 7 ani este obligatoriu check-up ortodontic, chiar și tratamentul să fie realizat deja.”, a explicat Dr. Ela Bănică.
